Anul 1941 putea să fie unul absolut banal în scurgerea timpului, dar doi conducători au vrut cu orice preţ mai multă putere şi glorie în numele unor ideologii absolut utopice şi pregătiri militare intensive se desfăşurau în Europa de Est. Trebuia să se decidă cine o să fie stăpânul continentului şi trupele germane erau deplasate spre linia de frontieră cu Uniunea Sovietică. S-a scris mult despre faptul că Stalin n-a vrut să creadă că Hitler va ataca un prieten socialist şi nu s-a pregătit de război. Chiar istoricii ataşaţi Kremlinului au devenit acuzatorii lui Stalin, ceea ce nu l-ar fi uimit prea mult pe fostul stăpân. Culmea este că datele statistice spun cu totul altceva. Trenurile au adus în vest 7.575 de tunuri de toate calibrele şi acestea reprezentau principalul mijloc de distrugere pe câmpul de luptă. Infanteria a mai primit pentru sprijin imediat 6.610 aruncătoare de mine, bombele fiind deosebit de periculoase prin faptul că puteau să cadă în tranşee sau după cutele de teren. S-ar putea spune că nu erau tunurile cele mai bune sau că erau puţine cele moderne. Se inventează acum orice şi se spune că Stalin nu era expert militar. Se mai scrie şi că erau aduse pentru apărarea vastului lagăr socialist. În realitate, modelele prezente erau deosebite ca putere de foc. Au fost detaşate 119 mortiere de B-4 de calibrul 203 mm şi acestea lansau 11,9 t de proiectile la o singură salvă. Erau perfecte pentru zdrobirea poziţiilor inamice şi pentru spargerea frontului. Erau sprijinite de alte şase mortiere de calibrul 280 mm model 1939, guri de foc absolut noi. Pădurile gemeau sub greutatea armelor şi a muniţiilor camuflate cu grijă, dar tunurile au fost amplasate pentru ofensivă şi cât mai aproape de frontieră. Forţele germane, fără să cunoască exact amplasarea armamentului inamic a atacat pe flancuri şi au înaintat rapid, trupa ameninţată cu încercuirea luptând foarte prost. Minunata artilerie prea avansată a fost capturată pentru că nu putea fi evacuată şi nici manevrată rapid spre zone pentru care nu existau hărţi. A fost ucis generalul Pavlov, comandantul frontului, dar execuţia n-a rezolvat ceva. A demonstrat numai forţa lui Stalin şi obsesia identificării de vinovaţi pentru acoperirea erorilor comise de centrul de putere de la Moscova.

Sursă imagine: University of Rochester