Asistăm astăzi la o largă răspândire a informaţiei cu ajutorul computerului conectat la infosfera planetară şi documentare ştiinţifice sau de popularizare a istoriei sunt pe gustul privitorilor şi se munceşte mult pentru oferirea unor noi valuri de imagini frumos colorate. Aşa se generalizează idei ce sunt pe gustul creatorilor şi primează audienţa obţinută prin difuzarea repetată a operelor virtuale. Este la modă acum să se difuzeze cât mai multe materiale despre Germania lui Adolf Hitler, televiziunile reuşind să creeze un adevărat cult al crudului dictator. Masele nu pot înţelege întotdeauna corect ceea ce văd şi ajung să creadă că a fost un personaj pozitiv, care a format o mare armată şi un stat puternic. Există acum ideea că Wehrmacht-ul a fost un prefect instrument de război şi o profundă admiraţie pentru armamentul forţelor Reich-ului există printre tineri şi nu numai. Culmea este că soldatul de rând nu era chiar atât de încântat de ce avea ca dotare. Arma de bază a infanteriei a fost puşca simplă cu încărcare manuală, la fel ca-n prima conflagraţie mondială. Au fost distribuite trupei arme automate din categoria pistolului-mitralieră, dar acestea erau mereu insuficiente. Arma de asalt ce mai târziu a fost transformată de sovietici în AK-47 a ajuns la infanterie când era copleşită de inamicul dotat din belşug cu puşti semiautomate şi pistoale mitralieră. Trupele au suferit şi de insuficienţa aruncătoarelor de mine, sovieticii saturând terenul cu bombe de 120 şi 160 mm pentru a distruge orice urmă de fortificaţie de campanie. Adolf Hitler a vorbit mult, dar a tolerat marile afaceri ale celor din conducerea statului. Nu este de mirare că a rămas în producţie şi în dotare tunul de calibrul 37 mm, infanteria germană suferind pierderi grele din cauza tancurilor ce zdrobeau fără milă jucăriile antitanc. Tanchiştii sovietici nu mai stricau proiectilele şi striveau cu şenilele oameni şi arme. Tunul de calibrul 50 mm a venit după ce au apărut coloşii metalici KV-1 şi T-34 şi echipajele au suferit pierderi grele. Nici nu erau în număr suficient. Artileria antitanc a fost un capitol la care a suferit grav armata germană şi trupele aliaţilor. Succesele au fost obţinute prin faptul că inamicii au comis erori strategice şi tactice imense, ceea ce a mascat dotarea precară. Infanteria germană n-a putut să valorifice reuşitele tancurilor pentru că pur şi simplu nu avea camioane pentru deplasare rapidă.

Sursă imagine: FamilySearch