S-a scris în cărţile de istorie şi în cele de economie că o mare catastrofă a lovit omenirea în anul 1929 şi a durat până în 1939. Recesiunea care a afectat mediul de afaceri a generat falimente, sărăcie, şomaj şi tensiuni sociale. Descrierile sunt numeroase şi nu mai are rost încă o repetare. S-a mai spus şi că elitele timpului s-au angajat într-o luptă înverşunată pentru ridicarea nivelului de trai al maselor, dar forţele le-au fost prea slabe pentru a se opune unui adevărat tsunami şi popoarele au fost obligate să suporte torturile economice având speranţa că o să fie mai bine. Totuşi, conducătorii epocii au venit cu diferite soluţii pentru tratarea bolii şi să nu se spună că n-au făcut ceva pentru alegătorii chinuiţi şi prin secţiile de votare să dea un vot pentru fericirea celor ce urmau să ajungă la putere. Din păcate, mai bine nu mai făceau ceva. Conducătorii francezi au stat mult şi s-au gândit ce să le ofere locuitorilor pentru creşterea prosperităţii. Au venit cu ideea că două cuirasate rapide sunt perfecte. Dunkerque şi Strasbourg aveau câte 26.500 t şi stratul de oţel înalt aliat ce proteja piesele de artilerie ajungea la o grosime de 335 mm. Opt tunuri de calibrul 330 mm au fost considerate suficiente pentru a combate vapoarele germane de luptă. Era un răspuns francez la cele trei crucişătoare grele de luptă ale Republicii de la Weimar, fiecare dotat cu şase tunuri de calibrul 280 mm, net superior celor de 203 mm de pe crucişătoarele grele clasice. SUA avea suficiente cuirasate şi crucişătoare. Parcă era nevoie de alt tip de navă de război şi a apărut primul portavion special proiectat pentru lansarea de aparate de zbor în largul oceanelor. USS Ranger (CV 4) era capabil să ducă la bord 76 de maşini zburătoare, dar a fost considerat prea uşor şi prea vulnerabil. Erau vremuri de restrişte economică şi preşedintele le-a mai făcut cadou americanilor o cheltuială bugetară: portavioanele USS Yorktown şi USS Enterprise. Erau cele mai bune ale vremii şi costau o avere. Sunt numai câteva exemple cu ce pilule amare tratau politicienii marilor puteri popoarele pe care le conduceau. Făceau însă totul pentru fericirea oamenilor în declaraţiile oficiale.

Sursă imagine: US History Scene