școala în comunism

Ionel-Claudiu Dumitrescu

Nicolae Ceaușescu și distrugerea învățământului

Poporul român este convins astăzi că tinerele generații nu mai învață ca-n trecut și că școala românească a decăzut pe măsură ce anii au trecut. Era înainte de 1989 disciplină și tinerii erau interesați de acumularea de cunoștințe pentru o bună dezvoltare profesională. Statul comunist, personal tovarășul Nicolae Ceaușescu, acorda o mare atenție sistemului educațional și România socialistă se îndrepta spre cele mai înalte culmi de dezvoltare și progres. Aceste credințe sunt adânc înrădăcinate în creierul colectiv și se știe că masele renunță greu la ideile puține și eronate.

Datele statistice ale statului român vin să confirme că înainte de 1989 au fost luate multe decizii împotriva școlii și interesul artificial era determinat de lipsa altor căi de afirmare în viață. Orice persoană încearcă să fugă de munca brută și studiile superioare permiteau accesul la posturile plătite bine și cu perspective de îmbogățire. Era absolut normal să fie concurență uriașă pentru anumite specializări. Conducerea de partid a avut grijă să saboteze această cale de progres și au fost luate măsuri dure pentru diminuarea calității învățământului. Se motiva că totul se face pentru plata datoriei externe. Numărul de școli a fost drastic limitat și s-a trecut de la 29.900 în anul 1980 la 27.461 în 1989. Se subînțelege că prin această reducere s-a ajuns să se învețe în mai multe schimburi și efectivele existente într-o clasă au fost sporite. Un colectiv de liceu avea în anul 1987 36 de tineri, ceea ce făcea grea evaluarea centrată pe fiecare persoană. Școlarii aflați în zonele izolate au ajuns din ce în ce mai departe de lumina cărții din moment ce drumurile asfaltate erau foarte puține în județe.

Corpul profesoral a fost luat în vizor de conducerea de partid și de stat pentru decimare pentru că făcea parte din personalul definit drept neproductiv. Scăderea a fost de la 263.724 de persoane în anul 1980 la 233.706 în ultimul an de dictatură. A fost făcută o scădere cu 30.018 de angajați, ceea ce înseamnă mai mult decât o decimare. Este posibil să fi fost realizate economii, dar multă știință de carte a fost pierdută prin județele patriei în timp ce personalul existent era obligat să acopere toate lipsurile. Noțiunea de stres intelectual nu era cunoscută de regim. Se poate și mai mult, tovarăși!

Sursă imagine: Ziarul Unirea