Populația de astăzi a României crede cu tărie că înainte de 1989 a existat un conducător care a fost capabil și care iubea neamul românesc prin opunerea față de manevrele Moscovei, cea care mereu era interesată să submineze realizările românilor. Realitatea a fost că memoria socială este de scurtă durată și că autoritățile importau cantități importante de tehnică pentru modernizarea economică.

Agricultura era principalul domeniu de activitate deoarece asigura venituri pentru peste 70 de procente din populația țării. Era normal să fie aduse mașini agricole și numai din Germania au fost importate 3.800 t în anul 1938. Calitatea tehnicii a convins clienții și au mai fost aduse alte 3.800 t în anul 1939, cel în care a izbucnit războiul. Aceste cantități par impresionante la prima vedere, dar erau insuficiente în raport cu cererea. Chiar dacă autoritățile erau interesate de dezvoltarea domeniului militar, nu puteau să uite de sectorul ce aducea venituri importante la buget și care asigura hrănirea populației fără să fie nevoie de importuri. Erau căutate peste granițe mărfurile exotice precum condimentele, fructele, măslinele sau orezul.

Statul era preocupat și de acumularea de metal în domeniul agriculturii, plugurile de lemn fiind un arhaism ce demonstra că multe administrații anterioare au făcut investiții în orice domeniu în afară de cel ce susținea bugetul țării. Au fost importate și o mie de tone de unelte din Germania și se punea preț pe calitatea mărfurilor.

Marea problemă a economiei românești era că avea o cantitate deosebită de mărfuri agricole care aveau termen de valabilitate redus și nu ajungeau pe piața orașelor sau la export. Erau necesare utilaje pentru o transformare superioară sub forma conservelor sau a delicateselor, prețurile ridicate fiind interesante în raport cu cantitatea de materie brută. Au fost importate 400 tone de mașini pentru industria alimentară, dar cantitatea a fost puțină în raport cu cererea patronilor și a statului. Mereu era acordată prioritate altor domenii de activitate.

Conducerea de la București din perioada interbelică a fost interesată de dezvoltarea economică după model occidental și erau aduse produse de la fabrici renumite în epocă pentru recuperarea rămânerii în urmă, generațiile de lideri conservatori și corupți fiind vinovați de regresul comunităților condamnate să trăiască în arhaismul religios.

Datele preluate din anuarul statistic german, publicat fragmentar de către Andreas Hillgruber, demonstrează că România se moderniza în ritm accelerat în perioada interbelică, dar a venit regimul comunist care a rupt colaborarea cu firmele de renume din lumea capitalistă. Mai mult. Uniunea Sovietică a jefuit tot ce s-a putut în numele despăgubirilor de război, conflict pe care l-a început în 1939. România Mare a fost un stat care a asigurat progresul comunităților, dar a urmat regimul de ocupație totalitară, cel care a ținut până-n 1989.