Regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu părea să fie un adevărat monolit, dar s-a prăbușit rapid și sângeros în decembrie 1989. A fost criminal de la începuturi și nu putea să facă excepție sfârșitul, Noile autorități au vrut să fie altfel față de cele totalitare și a început să se relaxeze regimul polițienesc de teroare. Oamenii au început să primească dreptul să emigreze spre alte meleaguri și dosarele nu s-au lăsat mult timp așteptate.

Locuitorii din România democratică erau sătui de experimentele de înfometare și îndoctrinare și au început să plece spre orice alte țări, zisa iubire de patrie risipindu-se precum fumul în furtună. Au ieșit din fosta patrie socialistă cu acte în regulă numai în anul 1990 96.929 cetățeni, ceea ce arăta adevăratul nivel de trai din lagărul comunist, cel ce astăzi este considerat un fel de paradis terestru de către nostalgici ce nu pot să gândească.

A fost o transformare demografică deosebită prin faptul că minoritatea germană a părăsit în masă Transilvania și Banatul, 60.072 de plecări fiind consemnate de autorități. Mirajul Occidentului atrăgea ca un magnet o populație terorizată de birocrația de partid și de stat. Au fost urmați de 11.040 de maghiari, cei favorizați și de distanțele reduse până la Budapesta, oraș ce avea o nuanță europeană și pe vremea dictaturii. Raporturile etnice s-au modificat și prin plecarea a 745 de evrei, cei care au migrat începând de la formarea statului Israel.

Nici Românii nu mai erau dornici să mai cunoască noi experimente politice și economice, 23.888 plecând din patria care a fost timp de decenii un uriaș lagăr ideologic în aer liber. Era o pierdere ce echivala cu peste un om din o mie de persoane și era greu de înlocuit prin natalitate.

România era altfel la sfârșitul anului 1990 în urma plecărilor de locuitori care s-au integrat în alte lumi și au rămas să construiască prosperitatea altor tărâmuri. Statul român a rămas să se descurce cu restul populației, din ce în ce mai îmbătrânită și mai rară.