Anul 1941 a fost marcat în prima parte de concentrarea de trupe germane la granița de est și era evident pentru orice om care citește o hartă că urmau acțiuni ofensive împotriva Uniunii Sovietice, stat care era aliat cu Al Treilea Reich și colabora perfect pentru reprimarea oricărei forme de opoziție. Stalin se considera bun prieten cu Adolf Hitler și n-a vrut să creadă că se pregătește ceva rău împotriva Armatei Roșii. Avea deplină încredere în cuvântul dictatorului nazist. A fost normal să nu treacă la pregătirea industriei și a populației de război și astfel s-a ajuns în situația să fie luat prin surprindere de atacul german dezlănțuit la 22 iunie 1941.

Aceasta a fost descrierea în istoriografia care este acceptată la nivel oficial și a fost repetată de legiuni de intelectuali timp de decenii. A ajuns adevăr științific și este greu de scos din capul oamenilor. În realitate, Stalin muta pionii în poziții cât mai avansate și, spre deosebire de piesele de șah, cei sovietici erau instruiți și dotați în funcție de misiune. Amplasarea marilor unități era făcută corect din punct de vedere militar și erau căutate punctele slabe ale inamicilor din Axă. Flancul sudic al grupării germane, cel dinspre Slovacia și Ungaria, era deosebit de slab apărat deoarece era un teren muntos și dificil. Generalii sovietici au deplasat în regiune Diviziile 72 și 192 de vânători de munte, adică efective perfect adaptate pentru misiuni în teren accidentat. Mai la sud, contra forțelor maghiare, ar fi putut să fie utilizată Divizia 44 vânători de munte. Putea să fie sprijinită de Divizia 58 vânători de munte. Erau dispuse pe flancurile Diviziei 15 de tancuri, ceea ce ar fi permis o operațiune ofensivă rapidă împotriva slabelor forțe ungare din regiune. Tancurile T-26 și cele din seria BT erau capabile să înfrunte râurile din regiunile de munte și fuseseră efectuate exerciții pentru forțarea obstacolelor din mișcare a oricărui obstacol. Aducerea tancurilor în poziții avansate nu putea să însemne decât război ofensiv. Istoricii din lagărul comunist au avut nerușinarea să dea vina chiar pe fostul conducător numai pentru a ascunde uriașul plan de invazie conceput la Kremlin.

Planul sovietic prevedea cucerirea întregii Europe și au fost împinse în primul eșalon efective suficiente pentru nimicirea flancului german și regimentele aliate aveau șanse reduse să obțină succese în fața maselor de blindate. Planul lui Stalin era pur ofensiv, dar războiul a început altfel pe Frontul de Est și a apărut un dezastru militar. A fost elaborat de către mareșali și generali cu experiență, cel mai cunoscut fiind Șapoșnikov, cel care a scris și o lucrare încă utilă și denumită Creierul armatei.