Recesiunea economică și financiară ar fi pornit din SUA în octombrie 1929 și a afectat întreaga planetă precum șocul produs de vulcan devastator. Au încercat elitele timpului să repare sistemul economic ce se globalizase, dar au fost forțe prea slabe pentru a se putea rezista unui astfel de șoc teribil. Economiștii, istoricii și jurnaliștii au descris în cele mai groaznice expresii catastrofa ce avea origini în viciile sistemului capitalist de producție.
Realitatea a fost complet diferit de ceea ce s-a scris prin tratatele științifice sau prin articolele de popularizare. Cercetătorii s-au plâns că uzinele mecanice n-au avut de lucru în perioada 1929 – 1933 și efectele recesiunii s-au întins până-n 1939, atunci când comenzile militare au înviorat activitățile industriale din toate sectoarele. Au dispărut și șomerii pe linia frontului. Criza a fost cauza conflagrației mondiale.
Statele nu mai erau izolate și mărfurile circulau la nivel global, orice decizie putând să deregleze mai mult sau mai puțin mediul economic. Numai Uniunea Sovietică părea să fie o lume diferită și partidul unic planifica riguros o expansiune industrială fără precedent în vederea realizării unui paradis terestru. Aparatul de propagandă prezenta date uimitoare despre producție și doar SUA mai putea să fie un concurent care să țină piept imperiului roșu. Totuși, populația suferea de foame și a pierit în masă în ceea ce se numea Holodomor. Pierdeau locuitorii din renumitul grânar al Ucrainei și erau anii 1932 și, mai ales, 1933. A fost un genocid prin înfometare, Moscova luând cerealele pentru a obține valuta forte necesară ridicării de noi uzine. Utilajele veneau din SUA sub forma unor fabrici întregi. Iosif Stalin era cel mai bun client al capitaliștilor.
Populația din vastul lagăr ideologic o ducea deosebit de prost și se stătea la coadă pentru orice. Mulți ajungeau chiar în lagărele de exterminare prin muncă. Era un dezastru antropic fără precedent. Cum era posibil să se muncească mult și să fie sărăcie? Explicația este simplă: uzinele realizau mărfuri cu destinație militară, cele ce nu aduc beneficii populației la nivel de stat sau chiar la cel mondial.
Istoricii ruși au fost pasionați de tehnica militară și au publicat în anul 2002 o lucrare despre tancurile livrate în perioada interbelică și totalul acestora a urcat la 25.624 de exemplare. Tancul este o mașină dificil de asamblat din moment ce este necesar oțel special pentru blindajul frontal. Tunul necesită alte aliaje ale fierului și trebuie să fie suficient de mic pentru a intra în turelă. Toate instalațiile de la bord trebuie să fie concepute astfel încât să fie aparate de pereții metalici. Dacă masă este prea mare, cedează trenul de rulare și nu este prea plăcut să rămâi în până în plin câmp sau sub focul inamicului. Cuirasatele terestre erau deosebit de scumpe prin faptul că solicitau materiale de calitate superioară, personal calificat și multă energie electrică și termică. Întreaga economie a lagărului socialist era ridicată în jurul blindatului pe șenile, cel ce atrăgea și resurse din lumea capitalistă.
Se zice că a fost Criză Economică din cauza sistemului capitalist de producție, dar Stalin a avut la dispoziție până la 31 decembrie 1939 25.624 de tancuri de diferite tipuri, suficiente pentru a forma 128 de divizii cuirasate. Autoritățile de la București au reușit să alcătuiască o singură mare unitate blindată în vederea ducerii de operațiuni militare în iunie 1941.
Toate problemele economice din lagărul comunist au fost generate de supraproducția de tancuri și armata motorizată a pus presiune și pe industria rafinării petrolului, cea care trebuia să asigure combustibilul pentru motoare însetate și care inițial fuseseră proiectate pentru avioane. Economia planificată a fost concepută să livreze armamentul necesar revoluției mondiale și lumea capitalistă a făcut eforturi deosebite pentru a ridica fabricile sovietice. Alte resurse mergeau direct spre uzinele din Statele capitaliste pentru a se obține tehnică performantă. Adevărul este că uzinele mecanice ale timpului realizau arme ce mereu nu satisfăceau prin calitate și cantitate. Noi materiale erau transformate în mijloace de distrugere și procesul a fost accelerat din anul 1926 și primele semne ale problemelor economice ar fi apărut în 1928.
Liderii politici din epocă și oamenii de afaceri au făcut cam multe în epocă și acțiunile n-au fost pentru binele mulțimilor. Au început pregătirile militare și recesiunea a fost prima consecință a cursei înarmărilor.