Liderul comunist de la București a fost considerat de către mulți români după 1989 că a fost un adevărat patriot și a ajuns să asigure fericirea neamului prin opunerea la planurile Kremlinului. A dezvoltat și economia, ceea ce i-a permis să plătească și datoria externă. Forțele negative din adâncurile partidului au reușit cu ajutorul străinilor să distrugă acest paradis terestru de tip socialist. Aceasta este o iluzie în care trăiesc cei ce nu vor cu vreun preț să se documenteze și să analizeze informațiile publicate. Cele ce încă n-au fost descoperite prin arhive de către cercetători sunt cumplite.

Nicolae Ceaușescu era omul cu orientare stalinistă ce dorea cu orice preț realizarea revoluției mondiale și care avea impresia că Moscova face prea puțin pentru îndeplinirea misiunii istorice de cucerire a întregii planete. Avea relații foarte bune la Moscova și colabora chiar cu Leonid Brejnev. Cea mai bună dovadă constă în achizițiile de rachete pe care le-a făcut România socialistă începând din anul 1978. Au fost importate atunci 13 lansatoare de rachete de tip SCUD, cele mai puternice arme din dotarea artileriei comuniste. O singură armă avea o masă de 6.350 kg și putea să transporte inclusiv încărcături nucleare. Nu era un produs care să fie oferit unui conducător definit drept inamic al cauzei partidului de extrema stângă.

Au fost achiziționate în 1982 lansatoare și rachete de tip Luna M cu masa de 2.450 kg pentru acțiuni la nivel tactic și strategic. România socialistă nu dispunea de pâine pentru populație, dar cumpăra armament sofisticat din Uniunea Sovietică. Au fost primite în anul 1986 și sisteme de lansare a rachetelor P-15 împotriva țintelor navale și astfel apărarea litoralului era întărită. Sistemul era cel mai performant deoarece permitea descoperirea și lovirea unor obiective mobile.

Era greu de crezut că liderul de la Kremlin ar fi aprobat astfel de transfer de tehnologie militară dacă n-ar fi avut încredere că Bucureștiul este pe linia partidului. Ideea că Nicolae Ceaușescu a fost patriot trebuie să dispară din orice publicație cu tematică istorică. Armamentul reactiv putea să fie transformat relativ ușor în mijloace de transport pentru focoase nucleare sau, mai ieftin, pentru cele chimice. Moscova a avut grijă să nu permită ca statale vasale să dețină astfel de tehnică militară și rachetele aveau numai încărcături clasice în vederea lovirii de concentrări de trupe, aerodromuri, depozite de combustibil și muniții, gări și comandamente militare. Nu se știe exact cât au costat aceste sisteme de armament reactiv, dar liderul stalinist ar fi redus lipsurile din țară și chinurile populației prin limitarea sau chiar prin renunțarea la astfel de mijloace de distrugere. Nu exista însă vreun pic de simpatie pentru populația civilă și conta numai ideea de cucerire a întregii planete alături de Armata Sovietică.