Conducerea de la București a reușit în perioada interbelică să realizeze o modernizare în ritm accelerat a țării ce se formase în anul 1918 și s-a considerat că ridicarea de fabrici este absolut necesară pentru un progres după model occidental. Aducerea de utilaje noi și performante era o prioritate pentru guvernele și patronii din spațiul românesc și mașinile germane erau printre cele mai interesante în vederea trecerii de la statul agrar la cel agrar – industrial și poate chiar industrial.

Statisticile parțiale publicate de către istoricul Andreas Hillgruber arată că România era pe calea modernizării după model capitalist și în anul 1939 au sosit din Germania 9.700 t de mașini – unelte pentru dotarea fabricilor industriei grele. Erau utilaje de calitate și care puteau să ajute și la efortul de război, cel care s-a declanșat la 1 septembrie 1939. Era un pas mare pe calea progresului industrial, dar se putea și mai mult. Industria textilă, cea care avea multă materie primă pe plan local, a primit 1.500 t de mașini speciale și astfel se puteau realiza țesături de calitate superioară. Agricultura oferea multă materie primă, dar aceasta nu era transformată în mod superior sau nu se realizau suficiente conserve pentru păstrarea alimentelor timp îndelungat. Au fost importate în 1939 400 t de mașini destinate industriei alimentare, cam puține în raport cu necesitățile și cu posibilitățile de export. Din păcate, declanșarea ostilităților din Polonia a schimbat în totalitate prioritățile.

România cunoștea un proces de transformare în domeniul tehnic și curentul electric era noua formă de energie interesantă pentru elitele epocii. Au fost aduse din lumea germană 6.200 t de produse electrotehnice pentru economie, administrație și populație. Electricitatea începea să fie ceva obișnuit și numai linia ce venea de la Hidrocentrala Dobrești avea o tensiune de 110.000 V. Orașul București era alimentat și de cea mai mare termocentrală a țării, cea care era amplasată în zona Grozăvești. Au fost aduse și 870 t de pompe și compresoare, aburul jucând în continuare un rol important ca sursă de putere,

Modernizarea statului român a fost brutal întreruptă în anul 1940 prin cucerirea sovietică a Basarabiei și a Bucovinei de Nord, urmată apoi de cea a unei părți din Transilvania de către Ungaria. Ambele state au trecut la exploatarea intensivă a regiunilor anexate și se pregăteau pentru ocuparea unor noi ținuturi din România. Uniunea Sovietică a reușit în 1944 să ocupe întreaga Românie și să trimită peste Prut zisele trofee de război. Altele au plecat drept despăgubiri de război. O parte din dotarea interbelică a fost însă distrusă de bombele avioanelor americane, cele ce spulberau fabricile cu orașe cu tot. Nu existau atunci prea multe scrupule privind soarta civililor.