Se știe de prin orice carte de istorie că la 22 iunie 1941 Wehrmachtul a atacat Uniunea Sovietică și a urmat un dezastru pentru Armata Roșie, cea care a trebuit să cedeze teren până la porțile Moscovei. Istoricii au început să caute explicații pentru acest fenomen militar fără precedent în istoria militară contemporană și s-a scris că a fost un atac prin surprindere, că forțele sovietice aveau prea puțini luptători și armamentul era puțin și uzat moral. În plus, cadrele de comandă erau lipsite de abilități de conducere și erau făcute numai pe linie politică. Mai erau și puține la număr după Marea Epurare care a lovit organismul militar la ordinele lui Stalin.

Sursele sovietice, citate de către Victor Suvorov, nu prea sunt de acord cu astfel de afirmații, dar istoriografia tradițională a rămas la putere și este greu de combătut o mitologie cultivată timp de decenii de aparatul de propagandă și amplificată de cutiile de rezonanță din lumea științifică. Iosif Stalin avea la dispoziție aproape 600.000 de ofițeri și institutele militare pregăteau alți 233.000, buni pentru front în condițiile în care aveau o instruire superioară în raport cu militarii recrutați în masă.

S-a scris că Adolf Hitler a fost pregătit de un război mondial, dar istoricii nu vor să recunoască faptul că Uniunea Sovietică era un adevărat templu al războiului din toate punctele de vedere. Liderul de la Kremlin avea la dispoziție echivalentul a 57 de divizii de infanterie completate numai cu ofițeri, ceea ce era copleșitor pentru bugetul unui stat și chiar putea să genereze un faliment. Trebuia să fie cucerite noi teritorii bogate sau imperiul roșu se prăbușea. Stalin dispunea de rezerve enorme de personal instruit în probleme militare prin scoaterea din lagăre a celor condamnați din diferite motive sau prin chemarea din rezervă a celor trecuți de o anumită vârstă, dar utili în diferite funcții. Se adăugau ofițerii din poliția politică pentru completarea de noi și noi unități NKVD.

Uniunea Sovietică era prea pregătită de un conflict de amploare, dar trupele au fost dispuse în poziții prea avansate și lovitura germană din 22 iunie 1941 a avut maximă eficiență și a rămas chiar legendară.