Victor Suvorov a zguduit din temelii lumea istoricilor atunci când a combătut tezele istoriografiei oficiale și s-a ajuns la concluzia că omul este adeptul teoriei conspirației și nici măcar nu este un specialist în cercetarea evenimentelor din trecut. Provenind din serviciile secrete sovietice, era practic un experimentat diversionist. Adepții tezelor vechi și oamenii Kremlinului l-au atacat cu o furie specifică persoanelor fanatice.

O idee dragă celor din fostul lagăr socialist a fost cea care spunea că Iosif Vissarionovici Stalin n-a pregătit industria de război și de aceea trupele sovietice au avut puține arme moderne. Nici cu munițiile nu se stătea prea bine. În plus, erau și soldați puțini deoarece liderul de la Kremlin nu credea că Germania va avea curajul să atace lagărul socialist. Teza a fost rostogolită în diferite formulări și era adorată de cei ce doreau să fie pe gustul centrului de putere de la Moscova. Minciuna este mai dulce decât mierea.

Se vede că lipsa de caracter este specifică și intelectualilor și nu contează câte studii au. Au fost publicate memoriile mareșalului Jukov, un militar deosebit de respectat în comunista lume, dar istoricii au trecut peste ele și, nu este exclus, să nu le fi parcurs din cauza volumului. Autorul a scris clar în ediția din 1969 că industria sovietică se dezvolta cu 13 procente în fiecare an, dar cea din domeniul militar creștea cu 39%. Ritmul era specific unui stat care practic era în război cu restul omenirii din 1938. Erau realizate livrări de armament fără să se țină cont de nevoile populației, un sacrificiu care dusese la renumitele cozi pentru orice produs oferit de stat și chiar la măcelul prin foamete numit astăzi Holodomor. Marea Criză Economică nici măcar n-a existat în epocă și toate lipsurile au plecat de la politicile de înarmare. Dacă unii se văitau că există prea multă mâncare și laptele era vărsat în apă sau erau uciși porcii în exces, populația din Rusia sovietică suferea de foame și admira parade militare cu tancuri și tunuri grele.

Uniunea Sovietică era un organism statal care s-a pregătit prea mult de război și primele teste ale armelor au fost făcute în Spania, dar n-au fost concludente din cauza prezenței limitate a specialiștilor sovietici. Concluzii interesante au fost obținute în Manciuria împotriva unui adversar renumit pentru cruzime. Acolo s-a putut învăța că blindajul tancurilor era prea subțire și că erau necesare motoare pe motorină pentru a limita efectele incendiilor. Tancurile KV-1 au fost acceptate în producție în decembrie 1939 și erau visul oricărui specialist în domeniu. N-ar fi fost posibilă realizarea acestora dacă nu s-ar fi aprobat de la cel mai înalt nivel dezvoltarea industriei metalurgice și a celei constructoare de mașini. A fost aprobată și intrarea în producție a viitorului renumit T-34, cel ce urma să dezvolte ofensivele în stil BT. Nu exista stat în lume care să dispună de tehnică revoluționară.

Iosif Stalin a scris încă din ianuarie 1924 că pregătirile pentru revoluția mondială sunt prioritare și se vor ridica uzinele necesare realizării armamentului necesar misiunii Armatei Roșii, dar istoricii de la Moscova și cei care nu vor să gândească au putut să scrie permanent că liderul comunist ar fi fost un naiv încrezător în cuvintele lui Adolf Hitler, cele ce erau scrise în stil diplomatic. Realitatea a fost că toate fabricile au fost cu destinație specială, militară, și de aceea nu erau mărfuri pentru populație. Ceea ce se livra pe piață era de slabă calitate și doar pentru a ține în viață locuitorii necesari în vederea ducerii operațiunilor militare de mare amploare.

Europa capitalistă dormea liniștită în timp ce Stalin anunța producțiile record ce vrăjeau economiști obsedați de rentabilitate și avere. Dictatorul sovietic nu preciza că livrările de mărfuri erau necesare numai pentru marele război pentru cucerirea planetei și planul a mers perfect până când forțele Wehrmachtului au trecut granița la 22 iunie 1941. A fost un dezastru cumplit la nivel de planuri ce se tot realizau din ianuarie 1924 și a trebuit să se treacă la revizuirea calculelor ce nu se mai potriveau cu realitatea.