Orașul de pe malul Argeșului a fost mai ferit de urgia războiului mondial până când bombardierele strategice americane au lansat în trei rânduri bombe în cantități mari asupra gării, cea care a fost definită drept obiectiv strategic datorită traficului de armament spre linia frontului. Septembrie 1944 a fost luna în care s-a văzut cu adevărat chipul războiului brutal prin sosirea trupelor sovietice ce aveau drept obiectiv cucerirea întregului Pământ. Se stabilise clar în ianuarie 1924 că revoluția mondială trebuie să fie obiectivul fundamental al mișcării comuniste internaționaliste și centrul de putere de la Kremlin a făcut totul în vederea atingerii obiectivului ideologic.

Iosif Vissarionovici Stalin dorea cât mai repede eliberarea de teritorii și regimentele Armatei Roșii aveau dreptul să se aprovizioneze de pe loc pentru ca nu cumva ritmul înaintării să fie încetinit. Militarii sovietici practicau jaful sistematic din viteză și nici localitățile din Plasa Pitești n-au fost ocolite de minunile războiului ideologic. Nu era o regiune deosebit de fertilă și mult teren era împădurit. Detalii! Au fost raportate drept confiscate 16,300 kg de lemne pentru prepararea hranei, 951.190 kg de fân și 22.200 kg de paie pentru hrănirea animalelor ce erau folosite la transport sau drept rezervă de carne. Erau jefuiți bogații și săracii fără deosebire, ceea ce era ceva pozitiv în concepția liderilor comuniști. O sărăcie universală era mediul perfect pentru răspândirea ziselor valori ideologice egalitariste și luarea produselor celor care au susținut un regim definit drept fascist era ceva absolut legitim în concepția celor de la Kremlin.

Soldații Armatei Roșii nu erau interesați numai de zisa campanie de eliminare a nazismului, ci doreau să provoace cât mai multă suferință, ceva în stilul popoarelor migratoare din vechime și principiile războiului modern n-au fost vreodată respectate. Au fost luate 178 de cabaline, 106 bovine, 143 de porci, 455 de ovine și 3/039 de păsări. Dacă animalele puteau să aibă legătură cu efortul de război, nu se poate spune același lucru despre cele 44 de mașini agricole urcate în camioane. Dimpotrivă. Documentul autorităților române nu menționează despre ce fel de mașini agricole era vorba, dar acestea erau voluminoase și ocupau un spațiu care ar fi fost util pentru deplasarea militarilor sau a muniției. Oficialii sovietici închideau ochii pentru că bunurile respective puteau fi considerate deosebit de utile pentru refacerea economiei socialiste. Jaful în istorie a asigurat de multe ori slava imperiilor. Se poate spune chiar că lipsa acestui izvor de resurse a dus la decăderea și prăbușirea unor organisme statale ce păreau veșnice.

Jefuirea animalelor bune de muncă pe ogoare și dispariția mașinilor agricole au dus la probleme cu îndeplinirea muncilor specifice toamnei și apoi a celor de primăvară, mai ales că mulți țărani erau decedați pe front sau erau mobilizați. S-a ajuns astfel la mai puține suprafețe cultivate și la recolte diminuate.

Populația din regiunea orașului Pitești se hrănea îndeosebi cu cereale, dar 33.686 kg de grâu au dispărut doar în timpul trecerii batalioanelor sovietice ce se scurgeau spre Berlinul îndepărtat. Se făcea totul numai pentru ideologie și nu contau nici măcar muncitorii și țăranii români, cei ce nu erau adepți fanatici ai tezelor marxist – staliniste. Porumbul, hrana de bază a majorității locuitorilor din România, a fost urcat în camioane și a plecat spre vest. Au fost 117.130 kg apucate de militari în scurtele pauze de odihnă din timpul marșurilor spre Germania. Au mai dispărut și 10.185 kg de mălai. Caii de la căruțele ce însoțeau Armata Roșie, incomplet motorizată, au avut nevoie de 177.623 kg de ovăz și 13.690 kg de orz. Organismul uman are nevoie de calorii ce pot fi luate din arderea grăsimilor, dar 925 kg de untură au dispărut în căruțe. Militarii au avut grijă să strângă 106 mijloace de transport cu tracțiune animală, două camioane și un tractor.

Militarii sovietici erau renumiți pentru setea de care dădeau dovadă și nu puteau scăpa butoaiele cu băuturi alcoolice de poftele nesatisfăcute. Cum nu se știa ce rezervă viitorul, pasiunea pentru tărie era și mai mare. Au fost luați de la locuitori 142.294 l de băuturi alcoolice, o permanentă sursă de abuzuri bestiale împotriva populației lipsite de apărare. Autoritățile locale făceau totul pentru a fi pe placul stăpânilor ideologici și interesul pentru păstrarea funcțiilor a fost întotdeauna mare pe meleagurile românești. Băutura era folosită în spațiul românesc pentru schimb de produse între regiunile de deal și cele cerealiere din câmpie, ceea ce înseamnă că a scăzut o monedă de schimb deosebit de apreciată în economia țărănească.

Aceste jafuri au contribuit la răspândirea fenomenului de foamete și seceta care a venit din 1945 a amplificat prăpădul. Autoritățile sovietice au venit precum lăcustele în spatele Armatei Roșii și au cerut cantități imense de bunuri în contul ziselor despăgubiri de război. A fost normal să apară o mortalitate cumplită în rândurile populației ce fusese adusă la sapă de lemn de invadatorii denumiți eliberatori în limbajul oficial.

Plasa Pitești a fost mult mai ferită de duritatea unei campanii militare și ceea ce s-a întâmplat în Moldova a fost o catastrofă umanitară. Trupele lagărului ideologic au sosit din primăvara anului 1944 și au fost blocate de apărători la nord de Iași. Militarii roșii s-au aprovizionat din regiune și s-a ales praful de resursele alimentare. A venit apoi seceta și s-a ajuns la un adevărat genocid prin înfometare în 1945 și, mai ales, în primele șase luni din anul 1947. Regimul comunist instaurat la 6 martie 1945 a dat vina pe greaua moștenire burgheză și pe secetă, jaful sovietic fiind trecut pentru totdeauna sub tăcere în vederea realizării unei imagini de societate perfectă în timpul administrației realizată de partidul unic. Autoritățile de extrema stângă au făcut totul numai pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite de stăpânii de la Moscova și soarta poporului român le-a fost complet străină. Cimitire întregi au ascuns crimele în masă ale celor care erau lipsiți de rațiune și milă.

Bunurile confiscate numai în trecere de trupele sovietice și declarate de locuitori au fost calculate la prețurile oficiale și au ajuns la un total de 174.482.640 de lei sau echivalentul a 35 de camioane sau a 174 de tractoare. Dacă se face o estimare în mărfuri mai accesibile poporului de rând, era o sumă echivalentă cu 5.816 biciclete. Acestea nu erau toate bunurile jefuite, mulți locuitori temându-se să mai declare ceva către autoritățile ce țineau cu forțele de ocupație. Cele din actuala comună Bradu nici n-au mai trimis date pentru întocmirea statisticii de interes istoric.

Armata Roșie a reușit performanța să elibereze regiunea orașului Pitești de bunuri de toate felurile și sărăcia generalizată a dus la o mortalitate ridicată în paralel cu o natalitate scăzută. S-a produs în perioada 1945 – 1947 o adevărată groapă demografică și o crimă în masă împotriva neamului românesc. Plasa Pitești n-a fost cea mai afectată, prăpădul cumplit fiind în creștere cu cât un observator s-ar fi apropiat de Nistru.

Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 58/1944