Se zice că era o criză economică după prăbușirea bursei din New York și politicienii încercau să găsească soluții de îmbunătățire a vieții oamenilor, dar rezultatul final a constat doar dintr-un nou război planetar. Conflagrația a fost declanșată după semnarea Pactului Molotov – Ribbentrop la 23 august 1939. Ostilitățile au evoluat după dorințele liderilor totalitari, dar în primăvara anului 1941 liderul nazist a decis să accelereze pregătirile militare în vederea atacării Uniunii Sovietice și trenurile cu armament treceau neîntrerupt spre Est. S-a scris că Stalin n-a crezut că se pregătește ceva în statul prieten și aliat și astfel n-au fost efectuate pregătiri militare de amploare. Dictatorul sovietic era fascinat de conducătorul de la Berlin.
Incredibilul s-a produs. Armata germană a atacat la 22 iunie 1941 și se spune că a întâlnit în față o Armată Roșie prost dotată și instruită. A fost normal să ajungă renumitele Panzere tocmai la Moscova, chiar dacă erau de slabă calitate prin puterea de foc și grosimea blindajului. Nici materialul armuri nu era potrivit pentru a face față loviturilor perforante. Există și teoria în conformitate cu care se scrie că amplasarea trupelor sovietice era avansată pentru a se realiza cucerirea Europei în numele ideologiei comuniste. Istoricii conservatori și cei ruși, mai ales, nu pot accepta o astfel de teză. Nu era capabil Stalin să facă astfel de fapte militare cu efectivele pregătite și, se știe, tocmai făcea epurări masive în corpul ofițeresc. Industria stalinistă nu realiza tehnică militară de calitate și nici cantitățile ni erau suficiente.
Obuzierul de calibrul 203 mm B-4, zis Barosul lui Stalin, a fost o surpriză neplăcută pentru militarii finlandezi în Războiul de Iarnă, dar istoricii contemporani îl cam uită prin cărți și articole. Era însă instrumentul perfect pentru îndeplinirea visului de revoluție mondială. A fost o gură de foc cu o masă de 19 tone și a fost concepută special pentru străpungerea unor linii de fortificații. Proiectilul greu putea să distrugă fortificațiile din beton și exista o variantă explozivă pentru lupta contra infanteriei. Teoria sovietică spunea să fie formate regimente cu câte 24 de piese și o salvă însemna lansarea a 2,4 tone de oțel și explozibil cam la fiecare patru minute. Se realiza un efect devastator în cazul bombardării unor poziții fixe.
Situația în iunie 1941 era simplă. Stalin trebuia să dea indicații privind deplasarea spre vest a regimentelor de artilerie grea și acestea aveau o misiune de scurtă durată: strivirea unor poziții germane de la frontieră. Ar fi urmat intrarea în acțiune a tancurilor care erau aflate în poziții avansate. Lansarea blindatelor BT-7 ar fi permis Armatei Roșii să înainteze rapid în adâncimea teritoriului inamic și astfel forțele Wehrmachtului, imprudent dispuse lângă graniță, să fie zdrobite. Cum acestea erau marile unități bine instruite și echipate, n-ar mai fi existat o rezistență eficientă și Europa ar fi devenit un lagăr roșu.
Trupele sovietice dispuneau la 22 iunie 1941 de 794 de piese de artilerie și deplasarea acestora era un coșmar pentru serviciul logistic al Armatei Roșii. Se adăugau munițiile necesare pentru un tir de durată. Atacul german a fost declanșat la 22 iunie 1941 și obuzierele nu se aflau în dispozitivul stabilit. Toate tunurile grele au fost retrase cât mai adânc în interiorul lagărului sovietic în vederea pregătirii bazelor de foc necesare trecerii la ofensivă. Calculele erau mereu stricate de manevrele diviziilor de tancuri și planul de revoluție mondială a decurs greu și abia în 1944 s-a putut începe cucerirea Europei sub denumirea de Eliberare. Era prea târziu și s-a ajuns doar la o împărțire în două a continentului. Din păcate pentru Europa, statul sovietic a rămas dominat de ideea de revoluție mondială și obuzierele au rămas în uz până au apărut modele perfecționate.
Lagărul socialist a fost ridicat numai și numai în vederea ducerii de lupte de amploare și de durat. Nu ss-a făcut ceva pentru oameni și aceștia s-au mulțumit cu ceea ce au lăsat conducătorii să fie utilizate în sectorul civil. Părea să fie o adevărată risipă în raport cu măreția ideii politice.
Sursă imagine: Picryl