Fenomenul de recesiune economică ar fi ceva periodic în lumea capitalistă și a fost normal să apară în octombrie 1929 și apoi să se extindă la nivel planetar timp de un deceniu. A rezultat și un nou război mondial din cauza furtunii economice. A fost o perioadă în care industria grea a avut parte de comenzi puține și a fost normal să sufere orașele dependente de uzinele mecanice. A fost o sărăcie universală și elitele timpului n-au putut să se opună pentru a aduce fericirea maselor populare. Au avut puterile fizice și intelectuale prea slabe pentru a face față presiunii unui fenomen global.
Problema a fost că tocmai în epocă erau date de către state sau patroni comenzi uimitoare și oțelul era prelucrat în nave complet revoluționare în raport cu ceea existase înainte de 1914. RMS Titanic era complet eclipsat. Au pornit în anul 1930 lucrările pentru construirea unui vapor în Scoția și nu se poate spune că era criză economică devastatoare. A început să fie asamblat pachebotul de lux Queen Mary și acesta urma să fie un gigant al mărilor pentru a duce gloria industriei britanice în principalele porturi ale lumii. Nava ajungea la o lungime de 310,7 m și abia în 1936 a făcut prima călătorie pentru a produce ceva beneficii. A consumat bani și resurse când era o puternică depresiune economică și șomerii erau numeroși.
Concurența din lumea capitalist era puternică și la nivel de state și conducerea de la Paris a cerut ceva care să aducă panglica albastră și lucrările au început în 1931 și au fost terminate în 1935. Era o bijuterie ce uimea prin interiorul luxos, palațial, dar nici dimensiunile nu erau de uitat. Ajungea la o lungime de 313,6 m și o lățime de 35,9 m. Orgoliul francez era satisfăcut, dar a costat scump când se zice că nu erau fonduri suficiente.
Italia fascistă a contribuit din plin la aceasta cursă navală și Benito Mussolini a vrut cu orice preț să demonstreze că a realizat un sistem economic revoluționar. Megalomania putea să fie deosebit de utilă în lupta pentru slavă și au fost cerute vapoare care să transporte pasageri în condiții de lux spre America. Conte di Savoia a plecat în prima cursă în noiembrie 1932 și trecea puțin peste lungimea de 248 m. Era un pachebot de lux, dar mereu se poate mai mult și concurența pornise la drum încă din septembrie 1932 cu SS Rex. Avea o lungime de 270 m și a obținut Panglica albastră în perioada 1933 – 1935.
Șantierele navale au fost puse după 1929 în fata unor misiuni din ce în ce mai greu de îndeplinit, mașinile gigantice solicitând docuri speciale și componente de calitate superioară ce soseau de la uzine risipite în întreaga țară. Totul era scump în marină, dar se găseau sumele necesare pentru dezvoltarea proiectelor.
Un gigant precum SS Normandie a avut un cost pe măsură și s-a calculat că a valorat 43 milioane de dolari ai timpului. Conducerea din România a fost de acord să ofere pentru un împrumut din epocă de opt milioane de dolari tot sistemul de telefonie civilă unei firme americane. Dolarul american avea putere în acele vremuri.
S-a zis că uzinele mecanice ale timpului au dus lipsă de comenzi și astfel au suferit orașele învecinate, dar datele publicate de multă vreme și la vedere arată că erau în epocă multe cereri speciale pentru vapoare ce nu aveau egal în lume și erau eliminate fără milă unitățile vechi. Se producea și o transformare radicală în domeniul combustibilului, petrolul devenind soluția ideală pentru vapoarele ce transportau pasageri cu pretenții. Trecerea de la cărbune a fost o lovitură gravă pentru minerii din domeniu și șomajul a început să fie devastator în ținuturile negre. Nici navele nu mai aveau nevoie de personal numeros la bord și aceeași situație era în porturi. Petrolul era mai ușor de manipulat cu ajutorul pompelor și patronii aveau grijă să facă economii pe seama numărului de angajați.
Istoricii din întreaga lume, mai ales cei din Occident, se consideră deosebit de critici și zic că elaborează tezele științifice numai după studierea unei bibliografii stufoase. Menționarea unor surse în limbi străine cât mai exotice le întărește imaginea de savanți deosebiți. Lansarea unei idei în circuitul științific duce în mod automat la adorarea cuvintelor frumos meșteșugite. Iubirea de propriile teze duce la un conservatorism puternic și la criticarea cu o energie deosebită a celor ce au alte interpretări. S-ar putea spune oricând că amintirea a numai patru giganți metalici de lux nu este suficientă pentru a demonstra că au fost făcute investiții ce înghițeau prea multe fonduri și nu aduceau venituri frumoase și în timp scurt, esența spiritului capitalist.
Pot fi date multe exemple despre ce minuni de lux erau asamblate în cea mai neagră perioadă din timpul recesiunii. SS Washington a fost un vapor de lux american pentru că patronii nu puteau neglija o bună sursă de venit din transportul de persoane peste Atlantic. A fost modelat din oțel de calitate în perioada 1921 – 1933 și ajungea la o lungime de aproape 215 m. Era mult mai puțin impozant decât dotarea concurenților europeni, dar prezenta avantajul că nu necesita instalații speciale prin porturi. A lua la bord 1.130 de calatori era o performanță fără să fie făcută trecerea la megalomania perfectă. Vaporul a fost construit în șantierul naval din Camden, oraș ce nu se află prea departe de New York, focarul crizei. Venea în competiția navală după construirea în perioada 1930 – 1932 a SS Manhattan, similar prin caracteristici. Erau mașini gigantice și costul de 21 milioane de dolari pe exemplar era unul ridicat.
Marea Criză Economică a fost o epocă de expansiune industrială la nivel planetar.
Sursă imagine: Wikimedia Commons