Voluminosul tom de memorii a fost redactat de către colaboratorii mareșalului G. K. Jukov pentru a prezenta desfășurarea evenimentelor istorice în conformitate cu indicațiile de partid și de stat. Trebuia în mod obligatoriu să apară ideea că înainte de 22 iunie 1941 n-au fost pregătiri de război din cauză că Iosif Stalin avea încredere în cuvântul lui Adolf Hitler și, fiind paranoic, îi suspecta de trădare pe generalii din subordine. S-a făcut totul pentru a inocula astfel de idei și cartea a fost folosită de către istorici pentru a dezvolta noi lucrări.
Realitatea a fost că autorii operei, mareșalul fiind prea puțin atras de scris și studiu, au oferit date din belșug și acestea, dacă sunt analizate cu atenție, demonstrează exact contrariul celor afirmate în text. S-a spus în cel mai clar mod că în 1941 a început trecerea infanteriei la organizarea de război și diviziile urmau să aibă cam câte 14.500 de militari de toate gradele. Stalin a aprobat în primăvara anului 1941 chemarea sub arme a 800.000 de rezerviști, ceea ce părea să fie prea puțin la o primă vedere. În realitate, dacă se face o mică împărțire, se constată imediat că erau oameni care să completeze 55 de divizii. România toată n-ar fi putut să întrețină nici măcar 35 de divizii echipate modern. Cum autorul ajutat să rețină cât mai multe date a vrut să demonstreze că nu exista pregătire, a mai spus că marile unități de infanterie nu aveau mai mult de 9.000 de militari, ceea ce înseamnă că Stalin a mai strâns oameni pentru 89 de divizii. Teritoriul sovietic fierbea în primăvara anului 1941 de pregătirile intense de trupe, dar autorii consideră că 800.000 de militari însemna ceva neînsemnat.
Interesant este că se precizează și dotarea cu mitraliere, puști-mitralieră și automate și au fost fabricate circa 190.000 în anii 1939, 1940 și primele șase luni din 1941. Ar fi fost suficiente pentru formarea a 13 divizii de infanterie complete. Erau arme de calitate superioară și nici măcar militarii Wehrmachtului nu s-au așteptat la o astfel de surpriză. Au fost adoptate imediat pentru înlocuirea armelor depășite sau a celor pierdute în focul luptelor. Mitralierele Maxim chiar au făcut carieră acolo unde frontul era stabil și nu era o plăcere să intri sub focul unor astfel de arme ce funcționau în orice fel de condiții. Exista o dotare deosebită cu armament automat și se adăugau și puștile automate, ceva la ce poate visau și luptătorii din Reich.
Minciuna despre nepregătire a fost cultivată timp de decenii și a fost normal să rămână credibilă și adevăr științific. Repetarea unor teze din școala gimnazială și până la facultate duce la obișnuirea creierului cu orice formulare absurdă. Omenirea încă mai poate să creadă ceea ce au spus savanții plătiți sau obligați de autorități.
Sursă imagine: Wikimedia Commons