Europa era liniștită într-o iarnă rece după o epidemie de coronavirus care a dat peste cap miturile despre atotputernicia omului și era o epocă de făcut planuri pentru relansarea vieții economice. Ziua de 24 februarie 2022 trebuia să însemne începutul unui conflict scurt, Blitzkrieg după regulile sovietice. Operațiunea în adâncimea teritoriului inamic înseamnă lovirea pozițiilor defensive cu toate mijloacele pentru ca tancurile să pătrundă până la trupele de desant. Rezultatul trebuia să fie unul singur: obținerea de Lebensraum. Termenul de origine germană, folosit în perioada nazistă, se potrivește perfect cu teoriile elaborate în cabinetele călduțe ce sunt bântuite de idei din era comunistă. Trupele ucrainene au dat dovadă de voință și au interceptat detașamentele de asalt trimise să ocupe aeroporturi și poduri strategice. Puterea de luptă le-a fost drastic diminuată și supraviețuitorii s-au retras spre coloanele mecanizate, grav lovite de pe flancuri. A urmat o retragere în panică, deosebit de rușinoasă și lipsită de slavă. Tancuri, tunuri și blindate au fost părăsite în replierea în dezordine. Multe au fost găsite în stare de funcționare sau aveau nevoie de unele reparații. N-a fost o problemă pentru Kremlin. S-a reușit să se învețe și lecția retragerii. Nu prea este plăcută, dar războiul implică și manevre de regrupare. În plus, specialiștii ruși au putut să constate că toate calculele privind aprovizionarea trupelor cu combustibil, alimente și muniții au fost subevaluate în raport cu consumurile dintr-o campanie militară de intensitate joasă.

Interpretările la Kremlin sunt diferite de ceea ce se petrece în lumea occidentală și analiștii nu înțeleg această mentalitate. Dezastrul militar petrecut până la începutul lunii aprilie 2022 a fost doar un antrenament militar produs în condiții reale, care permite să fie testate arme noi și să fie formați luptători duri, tari ca oțelul. Au existat ceva pierderi, dar acestea sunt nesemnificative în raport cu măreția cauzei. Nici măcar nu există decedați și Kremlinul nu mai dă vreun bilanț al morților. Un astfel de calcul ar duce la prăbușirea frontului interior și nu contează astfel de detalii. Poate peste decenii vor fi adunate fragmente de informații de către istorici dornici să scrie ceva interesant, aducător de glorie. Actuala conducere imită ideile înaintașilor și încă nu sunt cunoscute rezultatele sângeroase din Al Doilea Război Mondial. Istoricii au căutat prin arhive, dar datele sunt departe de rezultatul final.

Luptele duc la pierderi, dar important este un alt aspect: sunt formate cadre cu voință de fier și care sunt conștiente că totul trebuie să le vină din supunerea față de superior. Dacă facem o paralelă cu epoca lui Iosif Stalin, se poate vedea că puterea acestuia a stat pe umerii ofițerilor din armată și poliția politică. A putut să facă orice și lecția a fost învățată de urmașii în posturile de conducere. Legiuni de ofițeri sunt aliniate în spatele conducătorului în posturi de importanță strategică și asigură stabilitatea mozaicului etnic și religios.

Liderul actual de la Kremlin a fost dornic să memoreze câte ceva din trecut și a copiat brutalitatea celui care a condus în timpul războiului mondial. Completarea efectivelor s-a făcut prin orice mijloace, dar cea mai dragă a rămas cea referitoare la utilizarea deținuților ce sunt doar o povară pentru bugetul de stat. Coloniile penitenciare din regiunile izolate au început să se golească de cei ce credeau că pot scăpa ușor dintre zidurile reci. Au fost identificați 20.199 de decedați din rândurile deținuților, dar acesta este un detaliu nesemnificativ în lupta pentru ocuparea de teritorii și obținerea de slavă. Apare o diferență față de era stalinistă: condamnații lui Iosif Stalin erau oameni normali, nevinovați Aducerea infractorilor în rândurile unei armate nu poată să ducă decât la degradare morală a trupelor, dar scopul scuză mijloacele și în lumea contemporană. Statul rus a vrut să rezolve o problemă militară prin sacrificarea celor care oricum n-au valoare socială.

Un alt avantaj al conflictului din Ucraina este reprezentat de reactivarea industriei militare, cea care a dovedit că poate să livreze cantități deosebite de muniție, cea care se pierde definitiv la fiecare lansare. Uzinele metalurgice și chimice au trimis materiile prime necesare și trupele trag cu tot ce pot în inamicul care se ascunde cât de bine poate în fortificații de campanie. Dronele ucrainene au fost trimise să lovească sursele de materii prime și de armament, dar fluxul de produse a continuat. Au fost nimerite și depozite pline cu dispozitive explozive, cele care au detonat spectaculos în apropierea frontului sau departe în spatele liniilor. Concluzia generalilor a fost că serviciul de aprovizionare a funcționat bine, a reușit să formeze depozite care erau bine camuflate, dar nu există ceva perfect în timpul unui război de amploare.

Orice pierdere de tehnică militară de pe front se poate lăsa cu nimicirea întregului echipaj, dar aceasta nu reprezintă o problemă la scara istoriei. Comandamentul rus este interesat să studieze modul în care au lovit proiectilele ucrainene și cum a rezistat cuirasa din oțel sau din blindaj stratificat. În plus, pot fi capturate mașini inamice utile prin oferirea de idei de evoluție și tot atâtea ocazii de copiere a armamentului inamic. Rusia a avut o lungă tradiție în ingineria inversă prin care s-a ajuns la bijuterii ieftine, simple și ucigătoare. Se poate învăța din orice și costurile nu contează.

Conducerea de la Kremlin a fost mulțumită pentru că a reușit să dezvolte noi tipuri de armament pentru misiuni tactice și strategice. Drona de tip Shahed de origine iraniană a fost copiată și a devenit un instrument al terorii prin faptul că poate zbura la joasă altitudine spre obiective din întreaga țară asaltată. Robotul zburător este însoțit de Gerbera, cea care este utilizată să deruteze apărarea antiaeriană. Cum aviația nu putea să treacă de apărarea antiaeriană, industria a oferit rachete balistice și de croazieră ce pot transporta cantități sporite de explozibil. Proiectanții ruși de armament se întrec în dezvoltarea de mijloace de atac și a apărut domeniul rachetelor hipersonice. Conducerea de la Moscova a fost încântată de apariția noilor sisteme de luptă, cele ce sunt definite drept imposibil de interceptat în timpul scurt de zbor. Provocarea militară înseamnă o transformare tehnologică scumpă. O rachetă Kinjal are o masă de 4,3 tone și sursele din mediul virtual indică un preț de 10 milioane de dolari. Apărătorii au reușit să intercepteze astfel de proiectile cu ajutorul sistemului Patriot, ceea ce înseamnă că proiectanții ruși se gândesc să găsească noi sisteme care să treacă prin sistemul antiaerian. O armă a terorii ar fi Oreshnik, provenită dintr-o rachetă balistică RS-26, și ar avea o masă de 30 t. A fost folosită de două ori împotriva Ucrainei în condiții de luptă și nu s-a reușit interceptarea la viteze de 11 Mach.

Militarii ruși fac eforturi să țină sub control cerul prin dezvoltarea de sisteme antiaeriene și conflictul a demonstrat că provocările noi sunt deosebite și rachetele dezvoltate să intercepteze țintele aeriene mari la 300 – 500 km nu sunt capabile să se descurce cu dronele ce zboară la altitudini joase, cu viteze reduse și care fac manevre imprevizibile. Au fost înmulțite sistemele Panțîr-1, cel ce combină pe un camion un radar, tunuri antiaeriene de calibrul 30 mm și rachete cu rază scurtă de acțiune. Sistemul a tot fost înmulțit, dar 32 de exemplare au fost nimicite după datele strânse de cei de la oryxspioenkop.com.

Serviciile secrete ale Ucrainei au început să ducă o luptă nevăzută din umbră pe teritoriul Rusiei și au fost obținute rezultate spectaculoase. Ultimul anunț din februarie 2026 se referă la împușcarea chiar în Moscova a unui general ce era al doilea în ierarhia G.R.U., serviciu militar secret ce s-a afirmat în timp prin misiuni de spionaj și de sabotaj, trupele Spețnaz fiind renumite prin diversiune și cruzime. Liderul de la Kremlin vrea să ducă un război din umbră, specialitatea de-o viață, dar inamicul se dovedește redutabil din moment ce folosește lecțiile sovietice în combinație cu cele occidentale. Reușitele agenților ucraineni sunt deosebit de plăcute pentru Kremlin. De ce? Se demonstrează populației că există trădători infiltrați de naziștii de la Kiev și numai stăpânul ascuns în palatele Moscovei poate să fie salvatorul și ocrotitorul neamurilor din Federația Rusă. Războiul din Ucraina și tensiunile cu Occidentul sunt deosebit de utile pentru antrenarea oamenilor de elită și pentru formarea unor grupări de subminare și sabotaj ce pot fi infiltrate în Uniunea Europeană.

Se poate trage concluzia că actualul război a scos Rusia din amorțeală și a revenit la adevăratele valori ale militarismului. N-a spus Iosif Stalin că trebuie să fie unitate de monolit? Se încearcă punerea în practică a ideilor din trecut și nu se face economie de oameni și resurse. Conducerea de la Kremlin vede totul ca o treaptă spre afirmarea în lupta pentru hegemonie mondială și războiul din Ucraina poate să fie un util poligon pentru testare de armament și afacerile merg ca unse. Centrul de putere de la Moscova a provocat mereu conflicte, dar cel în desfășurare a fost plin de surprize și provocări.

Războiul din Ucraina înseamnă o folosire a tuturor mijloacelor tehnice și umane, inteligența artificială fiind militarizată.

Sursă imagine: Wikimedia Commons