Conducerea de la Moscova a vrut să obțină spațiu vital, dar bucățile rupte din Ucraina erau mereu prea mici. S-a declanșat un Blitzkrieg la 24 februarie 2022 și se părea că trupele ucrainene nu vor rezista. Nu s-a făcut economie de muniție, dar apărătorii au rezistat cu înverșunare și puteau să contraatace din moment ce detașamentele inamice erau puține și flancurile erau mereu expuse. Armata rusă implicată în operațiunea militară specială a terminat rezervele de muniții, combustibil și alimente și a trebuit să se retragă în debandadă spre propriul teritoriu. Mult material a fost abandonat în stare de funcționare sau reparații prin efortul specialiștilor în mecanică.

Conducerea de la Kremlin a crezut că nu sunt necesare stocuri uriașe de cartușe, cele ce se aflau în depozitele strategice încă de prin perioada sovietică. Muniția de bază a infanteristului rus este cea de calibrul 5,45 mm și unitatea de foc ajunge la o masă de 3,15 kg. Teoretic, este neînsemnată o astfel de cantitate, dar statul rus trebuie să livreze un flux permanent de cartușe ușoare. Mărunțișurile metalice au fost considerate lipsite de importanță din punct de vedere economic, dar au înghițit cantități mari de oțel, plumb, cupru și zinc. Industria chimică a tot livrat pulberi de propulsie, cele ce trebuie să asigure viteze inițiale mari fără să afecteze țeava. Cartușele mici nu asigură suficientă forță de penetrare împotriva vestelor de protecție dublate de plăci ceramice. Generalii ruși vor cu orice preț eficiență ucigătoare și nu sunt mulțumiți de cartușele de calibru redus, cele ce au fost concepute să sfârtece organe în epoca în care protecția lăsa de dorit sau se reducea doar la țesătura uniformelor.

Au fost folosite în paralel cartușele de calibrul 7,62 mm și trenurile au fost umplute cu lăzile necesare aprovizionării trupelor. Planificatorii ruși au fost obligați să caute stocurile considerate de sacrificat și de trimis spre consum rapid. Munițiile proaspete sunt expediate spre depozitele situate spre posibilii inamici și spre cele situate în adâncimea teritoriului vastei federații. Mitralierele de tip PK au nevoie de cel puțin 100 de lovituri în încărcător și militarii ruși nu fac economie când vor să obțină copleșirea pozițiilor inamice. Forțele ucrainene dispun de capacități industriale care să producă tot muniție de tip sovietic. Cartușul de calibrul 7,62 mm a fost dezvoltat la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost perfecționat în timp și este oferit astăzi trupelor pe front. Modelul din 1943 a păstrat calibrul, dar a fost proiectat cu o masă intermediară între cel de pușcă și cel de pistol-mitralieră. A fost potrivit pentru armă de asalt de tip AK-47 și apoi a ajuns și în încărcătoare de AKM. Chiar dacă s-a trecut la 5,45 mm, glonțul greu a fost apreciat pentru puterea de perforare, cea care permite chiar străpungerea unor blindaje subțiri. O unitate de foc ajunge însă la 4,89 kg, ceea ce duce la o obosire a personalului luptător în condiții de teren greu.

Mult mai periculoase în luptele apropiate sunt grenadele și Iosif Stalin a apreciat modelul F1 de origine franceză. Având aproximativ 600 de grame, au fost considerate prea mari consumatoare de resurse și mai greu de aruncat la distanțe sporite. Proiectanții sovietici au făcut cercetări minuțioase și au descoperit arma care să îndeplinească toate cerințele. RGD-5 are numai 0,31 kg și poate să fie lansată la peste 35 m. Secretul cel mare a fost și este altul: posibilitatea de producere în serie. Ambele tabere au apreciat realizarea sovietică și fabricile lucrează intens.

Un duel al hidrei comuniste se duce pe lungul front ucrainean, luptele durând deja de 1.418 zile în data de 11 ianuarie 2026. S-a reușit astfel depășirea celor 1.417 zile din timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Orice organism statal se resimte din plin după asalturile neîntrerupte asupra limesului ucrainean, dar liderul de la Kremlin se consideră făcut din alt aluat și vrea continuarea campaniei cu orice preț.

Războiul din Ucraina a fost, este și o să fie deosebit de util pentru a înțelege la ce erau folositoare uriașele combinate metalurgice și chimice. Funcționau pentru a livra materie primă uzinelor de armament în care lucrau mulți muncitori. Minerii erau stimulați să caute minereuri în adâncurile Pământului și, cum costurile erau prea ridicate, au fost trimiși să lucreze până la moarte deținuții politici din Gulag.

Armele clasice ale infanteristului rus absorb resursele economice și financiare ale Kremlinului într-un ritm neplăcut și numai stocurile uriașe strânse în timp permit ducerea unui conflict de durată fără să fie destabilizată economia rusă, cea care nu mai are resursele lagărului sovietic. Moscova a făcut totul pentru a obține tehnică ucigătoare, dar n-a anticipat că uneltele morții se vor întoarce împotriva creatorilor. Partea ucraineană dispune de fabrici care să livreze cartușe de infanterie și grenade, dar nu sunt disprețuite nici cele descoperite asupra militarilor inamici sau în mașinile de luptă abandonate.

Cartușele de infanterie n-au importanță în fața blindatelor de orice fel și dobândesc importanță în astfel de condiții minele antitanc pe care ambele tabere le îngroapă din belșug pe direcțiile de atac ale inamicului. Numai o TM-62 are o masă de 9,7 kg, cea mai mare parte fiind reprezentată de explozibil. O încărcătură de 7,5 kg de trotil o transformă în cea mai puternică armă in raport cu masă proprie. Încărcătura le asigură o stabilitate în funcționare si pot aștepta prada timp îndelungat. Orice mașină poate să le cadă victimă. Obiectul militar nu prea se vede și este considerat ieftin în raport cu alte tipuri de arme, dar tot au fost consumați munți de materii prime pentru modelarea formelor perfecte, detonatoarele fiind partea cea mai sofisticată. Luptătorii mai pot ataca ținte blindate cu ajutorul grenadelor antitanc din seria RPG, cele ce sunt deosebit de periculoase în cazul loviturilor de la mică distanță și din flanc. O astfel de muniție clasică are o masă de cel puțin 2,2 kg, varianta optimizată are două kilograme, și poate să ajungă la 4,5 kg în variante antitanc și termobarică.

Orice mărunțiș militar costă deosebit de scump. Uniunea Sovietică a fost concepută pentru susținerea fabricilor de armament necesare realizării revoluției mondiale și efectele se văd astăzi pe noul Front de Est. Muniția infanteriei din prima linie nu este însă senzațională pentru cei de la putere, mereu dornici să vadă distrugerea absolută. Pare ușoară în raport cu proiectilele artileriei, dar trebuie să fie zilnic înmulțită cu sute de mii de militari.

Moscova va face totul pentru a asigura cât mai mult oțel pe cap de militar ucrainean. Uzinele merg din plin, dar stocurile de muniție sunt concepute în primul rând pentru ducerea unui conflict mondial

Sursă imagine: Wikimedia Commons