Evoluția evenimentelor militare a fost din ce în ce mai rapidă în urma dezvoltării industriei militare, cea care beneficia de rodul muncii celor mai luminate minți din domeniul tehnic. Aviația militară a primit fonduri uriașe deoarece aparatele de zbor puteau trece ușor peste obstacolele naturale și nici tunurile antiaeriene nu erau capabile să apere toate obiectivele strategice. Conducerea de la Moscova a descoperit în Al Doilea Război Mondial două noi tipuri de tehnică militară de vârf: bombardierul strategic și motorul cu reacție. Iosif Vissarionovici Stalin le-a dorit pe amândouă și au fost copiate avioanele americane B-29, cele ce se dovediseră deosebit de nimicitoare la Hiroshima. Motoarele germane cu reacție au fost copiate cu ajutorul inginerilor capturați de Armata Roșie.
Au fost produse inițial avioane cu elice din cauză că motoarele noi erau prea slabe, dar se făceau noi achiziții tehnice din străinătate și se forma personal instruit. S-a ajuns în cele din urmă la modelul Tu-16, un bombardier de 37 de tone cu potențial strategic. Tot procesul de cercetare și asamblare a fost costisitor, dar conducerea de la Moscova a decis că trebuie să fie oferit și aliatului chinez. Au pornit spre Extremul Orient aparate de zbor, piese de schimb și mecanici în vederea întreținerii tehnicii. Mai mult. Au fost oferite mașini-unelte pentru lansarea producției locale.
Mentalitatea veche chinezească se bazează pe xenofobie și nu puteau rușii să facă excepție de la regulă, mai ales că se considerau superiori, stăpâni din punct de vedere ideologic. Era ceva de neiertat în concepția lui Mao și acesta a ajuns la o confruntare ideologică înverșunată în interiorul lagărului comunist. Sovieticii au fost obligați să plece, dar jucăriile militare au rămas pe loc. Inginerii chinezi au copiat modelul Tu-16 și a fost lansată seria Xian H-6. Se zice că au fost produse peste 231 de exemplare și se asamblează noi unități modernizate, adaptate provocărilor secolului al XXI-lea. China are multe secrete și ascunde multe date despre armament.
Conducerea de la Kremlin a dat dovadă de o mare naivitate din moment ce ii-a oferit unui stat cu populație din belșug bombardiere strategice, capabile să lanseze bombe și rachete cu încărcătură nucleară. A fost normal ca Beijingul să ducă o politică agresivă și de umilire a fostului centru de putere după ce s-a simțit în putere.
Conducerea de la Kremlin a făcut numai prostii după 1917 din nepricepere și răutate. Realiza câte ceva doar pentru a demonstra că este utilă și are dreptul la existență și trai buni. Populația era permanent terorizată în vederea realizării de armament care să fie oferit prietenilor în lupta împotriva unui pericol mondial. Liderii sovietici au contribuit la ridicarea unui dușman mult mai puternic deoarece era din aceeași tabără. Se știa din istorie că fanatismul religios putea să fie deosebit în cadrul aceleași credințe.
Conducerea de la Moscova a mai făcut ceva interesant: a condamnat popoarele din China să fie sclavii aviației strategice din cadrul PLA. Au fost construite avioanele și apoi s-a trecut la un consum ridicat de combustibil, lichid hidraulic, uleiuri de motor și piese de schimb. China de astăzi pare înfloritoare, dar H-6 continuă să fie o gaură neagră pentru economia socialistă de piață. Iluzia de prosperitate se oprește dincolo de periferia marilor orașe și cursa înarmărilor a dus la lipsuri în multe regiuni.
Conducerea de la Moscova a comis o mare eroare în timpul lui Nikita Hrușciov, dar n-a fost o lecție utilă pentru cei care au ajuns in fruntea statului. Întotdeauna are o patrie nevoie de arginți și liderii ruși au oferit Beijingului motoare Soloviov D-30 de ultimă generație și acestea au ajuns în variantele modernizate de H-6 chiar atunci când se zicea că era recesiune. Noua variantă a fost perfecționată de specialiștii chinezi prin folosirea materialelor compozite și a tehnicii computerizate noi, ceea ce reduce masa aeronavei și optimizează consumul de carburant.
H-6 nu produce ceva util, dar rămâne un instrument de proiectare a forței la distanță. Poate să execute lovituri împotriva flotei inamice cu ajutorul rachetelor antinavă. Pot fi lansate și arme nucleare. A rămas un instrument al terorii specifice marilor puteri. Conducerea de la Beijing a proiectat doar o imagine plăcută la nivel internațional, dar, în realitate, au fost luate măsuri pentru dezvoltarea forței militare în vederea realizării revoluției mondiale. Sunt utilizate în misiuni de luptă prin care se pune presiune pe Taiwan, Japonia, Filipine și Vietnam. China nu poate să fie un stat pașnic și are nevoie de mult spațiu vital.
Conform teoriei psihologice a lui Gustave Le Bon, liderii chinezi sunt morți vii și nu fac decât să aplice ideile dezvoltate de Iosif Vissarionovici Stalin după teze chiar mai vechi. Cel ce se considera deținătorul adevărului politic absolut și științific a dorit să dezvolte un lagăr comunist de tip monolit și înarmat în vederea cuceririi întregii planete. A fost normal să se pună bazele unei industrii militare în Extremul Orient, dar dictatorul roșu n-a putut să înțeleagă că o lume vastă și populată de etnii complet diferită nu este unitară și o să se rupă în timp în state opuse. Armele livrate puteau să fie doar instrumente ale formării unor noi centre de putere în jurul teoriei marxiste.
Sursă imagine: Wikimedia Commons