Micul stat slav din vecinătatea Ucrainei duce o politică de echilibru pe sârmă în contextul internațional existent după 24 februarie 2022. Dictatorul de la Minsk, fost cadru KGB, face orice sa fie pe placul Moscovei, dar se pare că se confruntă cu o stare de spirit ostilă în ceea ce privește intrarea în conflictul actual. Totuși, crescut la școală sovietică de război, ar vrea să aibă parte de puțină slavă militară. Imaginile de pe front nu sunt prea încurajatoare și neutralitatea binevoitoare în favoarea Moscovei se menține. Dictatorul știe mai multe despre realitatea dură de pe front și la fel se întâmplă cu populația, prea pasivă după gustul nucleului de putere de la Minsk.
O știre interesantă a fost publicată în data de 2 august 2026 și spune clar că s-a trecut la formarea unei brigăzi de desant aerian la numai 40 km de frontieră. O astfel de acțiune trebuie să fie văzută ca un semn de ostilitate la adresa Ucrainei și a NATO deoarece parașutiști sunt folosiți în timpul ofensivelor în adâncimea teritoriului inamic dacă cerul este deschis de aviație. Dacă inamicul dispune de o puternică apărare antiaeriană, desantiștii sunt folosiți să curețe terenul în vederea înaintării celorlalte categorii de trupe. S-a încercat de către forțele ruse în primele zile ale conflictului să ocupe aeroporturi din regiunea capitalei pentru a deschide un pod aerian cu aeronave mari. Bombardierele au lovit tot ceea ce se știa despre apărarea antiaeriană, dar apărătorii au rezistat și resturile trupelor de asalt s-au retras spre pozițiile unităților de tancuri.
Decizia luată la Minsk este încă un semn că nici nu există un Aleksandr Lukașenko la putere. Forțele de parașutiști au fost dezvoltate din anul 1930 la ordinul lui Stalin și sistemul s-a păstrat în lagărul comunist. Liderul comunist a jurat că o să cucerească planeta și mijloacele terestre erau prea lente după gustul celui ce n-a putut să fie preot. A ajuns să dispună în 1941 de un milion de militari care aveau instruire de asalt, ceea ce nici nu se visa în restul lumii. Ofensiva lui Hitler din 22 iunie 1941 a dus la folosirea brigăzilor în luptele terestre și astfel oamenii de calitate au fost pierduți.
Belarus nu are posibilitățile materiale pentru transportarea în timp util a forțelor de desant în adâncimea teritoriului inamic și, mai ales, să deschidă și să mențină un coridor de aprovizionare a forțelor avansate, ceea ce înseamnă că totul se face pentru a satisface pretențiile Moscovei. Dispunerea prea avansată nu este potrivită din punct de vedere militar și o concentrare de aeronave ar atrage atenția oricărui inamic. Se zice că măsura a fost luată pentru întărirea zonei sudice, dar trupele de desant nu sunt bune pentru apărare. După cum a scris un expert în spațiul sovietic, o astfel de decizie ar însemna să folosești aurul în loc de oțel. Este posibil ca desfășurarea a încă unei brigăzi de desant să vizeze pregătirile contra NATO, o obsesie încă de pe timpul lui Iosif Vissarionovici Stalin.
Dictatorul din Minsk a păstrat o organizare militară cât mai apropiată de cea a Uniunii Sovietice și este interesant de observat că brigăzile separate au numerele 5, 37, 38 și 103, ceea ce înseamnă că moștenirea sovietică a rămas în creierul nucleului de putere și o integrare în Marea Armată Roșie este de dorit. Ar mai fi ceva ce demonstrează că absolventul de Istorie trăiește ancorat în trecut. Una dintre brigăzi se află cartonată în orașul Brest, ceea ce este absolut nepotrivit pentru apărare, dar nici varianta asaltului nu este prea potrivită, o concentrare de aparate de zbor atrăgând imediat atenția observatorilor străini. Și Stalin in iunie 1941 avea divizii amplasate în Brest, dar parașutiștii erau ținuți mai în spate.
Actualul război din Ucraina a demonstrat că apărarea antiaeriană este puternică și greu de neutralizat. Trupele de desant sunt o moștenire a trecutului și înseamnă o acumulare de cei mai buni bărbați pentru sacrificare în numele unui conducător ce încă trăiește după ideile lui Stalin, la fel ca stăpânul de la Moscova. Populația statului slav este îmbătrânită și bărbații în putere se găsesc cu greu în raport cu numărul de familii și gospodării. Intrarea în conflict, ținând cont și de lipsa de experiență ce este vizibilă în primele luni, ar duce la un dezastru demografic pentru Belarus. Dacă datele statistice din mediul virtual sunt corecte, 2026 s-ar putea să devină anul în care populația micului stat slav să scadă natural sub pragul de nouă milioane de suflete. Un conflict ar însemna o catastrofă demografică și o ruină economică, fenomene care au fost intensificate de epidemia de coronavirus și de întreruperea comerțului cu lumea occidentală.
Știrea despre brigada de desant vine să ilustreze cât de ruptă este elita conducătoare a statelor de realitate și de nevoile oamenilor. Se face totul pentru îndeplinirea unor fantezii politice impuse de puterea morților. Viața oamenilor înseamnă permanent o sclavie impusă de cei dornici de trai bun în numele unor iluzii. Poporul din Belarus trebuie să plătească toate fanteziile celui ce se crede expert și în domeniul Istoriei.
Poporul român a fost supus unei fantezii asemănătoare și după 1980 existau patru regimente de desant aerian. Mii de bărbați așteptau în preajma unor aerodromuri să fie îmbarcați în avioane spre o destinație stabilită de conducătorii partidului unic. Oare avea România socialistă mijloace de zbor pentru a transporta efective numeroase? Nici vorbă! Luptătorii urmau să fie duși cu avioane sovietice și sacrificați pe altarul revoluției mondiale. Unitățile erau formate și antrenate când populația stătea la coadă pentru o coajă de pâine. Neamul românesc a fost înfometat pentru armata necesară transformării Terrei într-un lagăr universal.
Sursă imagine: Wikimedia Commons