S-a întrebat cineva care rămâne mecanismul misterios ce menţine conducătorii la putere în zilele noastre? Dar în trecut? Se va răspunde că prin teroare sau prin favorizarea anumitor grupări de oameni. A mai existat şi metoda dezbinării popoarelor până la nivelul organizării de masacre. Soluţia universală a constat însă în obţinerea de prestigiu prin realizarea unor fapte deosebite. Cum mulţimile nu se mulţumesc cu puţin, pragul normalităţii a fost repede depăşit şi s-a ajuns la o adevărată cursă pentru imensitate, conducătorii fiind treptat atinşi de boala megalomaniei.

Orice politică afectată de acest adevărat virus intelectual duce doar la catastrofe. Conducătorii niponi sunt consideraţi democratici, dar au dorit o dezvoltare a industriei pentru a atinge primul loc în lume. Au fost construite rapid centrale nucleare uriaşe şi curentul electric ieftin asigură funcţionarea economiei high-tech din arhipelag. Obsesia pentru mare a dus la plasarea bombelor energetice lângă falii tectonice şi Fukushima produce acum peşti radioactivi la zeci de kilometri în larg. Alte reactoare au fost ridicate chiar în falii seismice. Japonia a ajuns într-un punct mort. Fie renunţă la o mare putere energetică, fie joacă la ruleta rusească, seismică mai bine zis. Următoarea victimă va fi China, stat ce construieşte reactoare pe unde vor liderii politici atinşi de aceeaşi megalomanie a întâietăţii economice mondiale. Lecţia Fukushima a fost deja uitată.