S-a considerat mereu că la sat s-a născut veşnicia şi că ţăranul nu poate să evolueze sau o face prea lent după gustul conducătorilor. Oraşul rămâne singura soluţie pentru progresul omenirii şi s-a ajuns acum la megalopolisuri cu zeci de mii de locuitori. O analiză a globului terestru în condiţii de noapte duce la un minunat joc de lumini. Această dezvoltare magnifică poate să conţină însă germenii distrugerii. Există întotdeauna o mulţime de nemulţumiţi din diferite motive. Intelectualii frustraţi lansează o idee zisă revoluţionară şi mulţimile criminale încep opera de distrugere a raţiunii. Scenariul se aplică acum în Cairo, aşezare cu peste 10 milioane de locuitori. Mereu apar noi grupări, mereu mai radicale. Efectul mulţimii asupra indivizilor este fantastic şi nu se mai ţine cont nici măcar de forţa armatei. Nici Turcia n-a fost ocolită de mişcările violente de protest, îndeosebi în Istanbulul imens. S-ar putea ca manifestanţii iniţiali să fie nevinovaţi, dominaţi numai de idei bune, dar sunt repede înlocuiţi de cei fanatizaţi de idei simple şi radicale. Poate că forţele de ordine nu sunt cele mai drepte şi corecte, dar victoria anarhismului nu duce decât la un regres al progresului şi revenirea la primitivism.