Arhitectura a asigurat de-a lungul veacurilor celebritatea unor aşezări pe care altfel ingrata istorie le-ar fi uitat. Chiar şi construcţiile monumentale puţin iubite la început pot asigura o glorie nepieritoare proiectantului şi o importantă sursă de venituri. Exemplul turnului Eiffel este prea bine cunoscut şi Parisul nu poate fi conceput fără structura de oţel, vestigiu al epocii industriale din secolul al XIX-lea.

România a fost o ţară săracă în monumente. Vitregiile istoriei au dărâmat până la temelii oraşe, biserici şi cetăţi. Cutremurul din 1977 şi iniţiativele dictatorului Nicolae Ceauşescu au contribuit din plin la lichidarea altor monumente istorice. Actuala indiferenţă a oamenilor cu bani şi a statului favorizează degradarea centrelor istorice din Bucureşti, Brăila, Constanţa sau Botoşani. Şi sunt doar câteva exemple.

Nici clădirile recente cu utilizare industrială nu scapă de ruinare sau dinamitare. Ideile de afaceri parcă lipsesc cu desăvârşire şi contează doar câştigurile mari obţinute într-un timp extrem de scurt. Retragerea statului din economie a dus la diminuarea proiectelor şi la micşorarea mândriei naţionale. Ne limităm la sterile lupte politice şi scandaluri fără rost. Avem adevărate mine de aur, dar le lăsăm în paragină. Să dăm, în rândurile de mai jos, un singur exemplu din judeţul Argeş.

Orice persoană care vine de la Bucureşti poate să vadă de la mare distanţă o siluetă înaltă şi întunecată. Apropierea de Piteşti amplifică senzaţia de măreţie. Nu impresionează prin frumuseţe, ci prin masivitate. Este turnul termocentralei de la Bradu, realizare industrială condamnată astăzi la conservare şi apoi la demolare. Are circa 280 de metri înălţime şi pare un banal turn industrial supradimensionat. Aşa şi este la o primă vedere. Citirea unei simple cărţi de arhitectură schimbă radical percepţia despre construcţia din beton armat. Silueta este asemănătoare cu cea a turnului de televiziune din Berlin, capitala Germaniei, actualul motor economic al Uniunii Europene. Înălţimea turnului românesc este chiar mai mare. La ce s-ar putea folosi uriaşa realizare inginerească. Germanii au realizat în partea superioară o sferă metalică rotitoare în care se află un renumit restaurant. Cine nu doreşte să fie la înălţime ? Peste restaurant se aflau etajele folosite de corpul tehnic al televiziunii şi antena se ridică până la 365 m. Turnul de la Bradu domină oraşul Piteşti şi este vizibil de la peste 40 km. Antene performante ar asigura calitatea imaginii până în sudul judeţului Argeş. Posturile de radio locale şi-ar îmbunătăţi considerabil raza de acoperire. Telefonia fără fir ar fi avantajată prin reducerea numărului de relee. Şi o altă problemă a judeţului ar fi rezolvată definitiv. Secolul XXI poate fi definit ca secol al Internetului, dar transmisiile prin cablu implică mari cheltuieli cu infrastructura. Normele europene prevăd obligativitatea îngropării cablurilor de reţea, ceea ce duce în mod logic la sporirea cheltuielilor şi zeci de primării, şcoli, dispensare, posturi de poliţie şi intelectuali rămân dependente de un simplu telefon.

Turnul de la Bradu trebuie transformat în centru de telecomunicaţii şi într-un simbol al judeţului Argeş. Dărâmarea nu reprezintă decât o soluţie specifică unui popor fără mândrie şi spirit economic.

Construcţia industrială poate să aibă şi alte utilizări. Instalarea unor puternice turbine eoliene ar asigura energie electrică într-o epocă în care căderile de tensiune indică mari probleme în sistem. Acum se caută sursele alternative de energie, cât mai puţin poluante. O altă soluţie ar consta în instalarea unui observator meteo şi astronomic. Detectoare speciale ar putea analiza puritatea aerului în zona municipiului Piteşti. Dacă nu se doreşte cheltuirea de fonduri, turnul poate să fie păstrat ca un simbol al erei industriale sau al megalomaniei dictatorului Nicolae Ceauşescu.

Turnul de la Bradu trebuie să rămână ca o dovadă a posibilităţilor tehnice ale poporului român.