Recesiunea a pornit din New York și a avut un impact global în perioada 1929 – 1939. Fiecare regiune a fost afectată în mod diferit și intensități variabile. Specialiștii au ajuns la concluzia că viciile sistemului capitalist au fost de vină și nu se putea opune cineva propagării undei de șoc. Povestea a fost spusă în moduri diferite de fiecare autor și au fost găsite și pozele de impact. Dacă este ordin, se găsește orice. Chiar sunt interesante imaginile cu cozi de șomeri în căutarea unui loc de muncă.
Sistemul de producție capitalist nu prea și-a găsit avocați și a rămas valabilă teoria clasică. Totuși, repetarea tezelor cu insistență parcă arată un blocaj mental și, în același timp, o poftă de a ascunde ceva cu orice preț. Chiar dacă persoanele implicate în acțiune în acele vremuri au plecat de mult dintre cei vii, parcă s-a dorit să le rămână o amintire frumoasă, pozitivă, în paginile cărților. Poate au ridicate și statui sau măcar niște busturi.
Problema este că s-a încercat și s-a reușit să se scrie o istorie pe dos și adevărul să fie ascuns timp de generații. S-a spus că industria grea suferea din cauza lipsei de comenzi, dar s-ar putea să fie exact invers. Orașele ar fi fost afectate din plin, mai ales cele din domeniul mineritului, cărbunele nefiind rentabil în epocă.
Partea proastă pentru omenire a fost că uzinele funcționau din plin, coșurile fumegau, comenzile curgeau, dar produsele finale nu aduceau beneficii pentru societate. Conducerea de la Moscova a fost de acord ca un proiectant de cuirasate să se ocupe de realizarea de submarine și a fost pusă chila a trei unități în 1931. Se zice că erau lipsuri, dar erau de tip crucișător și aveau în dotare două tunuri de calibrul 130 mm, mai puternice decât cele din dotarea distrugătoarelor. Chiar responsabilii din flotă au ajuns la concluzia că navele lungi de 90 m nu vor putea să plutească, dar s-a găsit soluția reducerii calibrului tunurilor la numai 100 mm. Au fost căutate tot felul de soluții pentru reducerea masei și s-a reușit ca navele să nu ajungă pe fundul mării. A fost însă trimiterea în acțiuni de luptă din cauză că intrau greu în imersiune și corpul de rezistență ar fi fost vulnerabil la temutele grenade antisubmarin. Erau bune doar de școală și pentru primirea de oaspeți din partid.
Este interesant de observat că pe piața sovietică nu existau bunuri de larg consum și nici alimente, dar un șantier naval asambla în același timp trei submarine – crucișător, cele ce vor fi gata tocmai prin 1935 – 1936. N-a fost o problemă pentru statul bolșevic, cel care a luat cerealele cu forța pentru aprovizionarea orașelor industriale. S-a ajuns în 1933 la o foamete care ar fi fost responsabilă pentru dispariția a vreo șapte milioane de persoane.
Se poate zice că numai trei submarine nu puteau să afecteze economia unui colos precum lagărul socialist. Fals! Industria României n-a reușit să asambleze vreodată vreun torpilor subacvatic. Mecanica fină n-a fost capabilă să livreze vreo torpilă. Tunuri au fost făcute, dar nu erau din categoria celor navale. Un submarin, zis arma săracului, era un coșmar în șantierul naval și apoi trebuia permanent verificat și modernizat. Presiunea apei genera oricând o uzură a instalațiilor și nu era loc de merge și așa.
Recesiunea a avut cauze pe care politicienii ar fi vrut să le facă uitate și de aceea au fost plătite generos cohorte de istorici pentru a inventa ceea ce trebuie si mulți au fost cei ce erau pe linia partidului totalitar și au avut solide cariere academice.
Orice istoric de modă veche va cere mai multe dovezi în favoarea teoriei și mereu va avea pretenții la argumente care să demoleze tezele vechi și fără sens. Explicațiile sunt simple și Stalin a început din 1927 un vârtej al industrializării forțate și planificate pentru a avea o flotă de submarine fără egal în lume. S-a început cu Clasa Dekabrist în 1927 și șase nave au fost finisate până-n 1931. Se zică că primele semne ale recesiunii apăreau prin 1928 și înainte de crahul bursier și istoricii au avut dreptate. Politicienii îngropat banii în mijloace de distrugere și Stalin era cel ce juca tare. Noile nave erau lungi de 76 m și aveau un deplasament de 933 t, ceea ce înseamnă că puteau acționa la nivel oceanic. Dictatorul de la Kremlin avea planuri de cucerire a întregii planete și avea nevoie de torpiloare subacvatice cât mai mari pentru a da o lovitură mortală flotelor capitaliste. Nici nu exista un Hitler la putere, dar Stalin acționa cum n-a făcut-o vreun conducător de stat. Clasa Lenineț avea nave ce depășeau o mie de tone deplasament și erau concepute să navigheze o lună de zile. S-a început în anul 1931 cu o serie de trei unități și până la declanșarea războiului au fost terminate sau erau în curs de asamblare 25 de unități. Era absolut normal să fie foamete și sărăcie din moment ce autoritățile din România abia au avut bani pentru un singur submarin maritim, adică mult mai mic.
Industria sovietică ar fi livrat 218 submarine până la 22 iunie 1941 și nu se mai poate discuta despre o perioadă în care uzinele nu funcționau. Problemele pentru populație au fost generate de politica de înarmare a Kremlinului, cea care a determinat și contramăsuri din partea statelor vecine. A fost normal să fie probleme în economia mondială.
Sursă imagine: Wikimedia Commons