Specialiștii în Istorie și Economie au scris foarte clar și au demonstrat timp de decenii că a fost o sărăcie generalizată în perioada 1929 – 1939 din cauza viciilor sistemului capitalist de producție și mulți au fost cei care admirau datele publicate de politrucii statelor totalitare. Sistemul concurențial părea să fie de domeniul trecutului și se părea că planificarea rațională, poate pe baze științifice enunțate de Marx, urma să fie un panaceu.
Realitatea a fost că elitele epocii au făcut totul în vederea declanșării unui nou război mondial și avioanele din lemn și pânză nu mai satisfăceau gusturile de distrugere ale celor ce întâmplător și temporar ajungeau la putere. Simțeau presiunea timpului și se grăbeau să facă fapte multe, dar nu bănuiau că vor fi repede uitați.
Bombardierul era simbolul noii epoci și trebuia să fie cât mai mare și cu o capacitate sporită de transport. Era menit să lovească fabricile inamice, dar nici orașele din apropiere nu puteau să scape de dispozitivele explozive. Iosif Stalin a fost informat și a fost de acord cu dezvoltarea modelului TB-3 în anul 1930. Au urmat alte 817 exemplare până la încetarea producției în 1937. Era un avion din metal cu patru motoare și care putea să transporte până la 12 tone, dar se foloseau în misiuni până la 5.000 kg. Limitarea încărcăturii sporea raza de acțiune. Industria sovietică a reușit să dezvolte cea mai mare flotă de bombardiere strategice și acestea au funcționat în misiuni de luptă sau de transport până la încetarea conflictului mondial. A fost un coșmar financiar pentru lagărul socialist din moment ce erau necesare sporite cantități de aluminiu pentru modelarea colosului aerian ce avea 11,2 tone în varianta din 1934. Necesita personal specializat și hangare în care să fie adăpostit de fenomenele atmosferice dure din timpul iernilor rusești. Nu era de glumit cu Stalin dacă se strica un bombardier strategic și poliția politică sovietică se pricepea de minune să trateze ceea ce făcea parte din categoria dușmanii poporului.
Orice expert conservator ar scrie repede că nu erau capabile să strice economia planetei niște avioane, fie ele și bombardiere strategice. Problema este că n-au fost singurele asamblate în Uniunea Sovietică și fabrici întregi lucrau pentru livrarea de materii prime, finisarea de piese și apoi la montarea aparatelor de zbor. A trebuit să fie construită la Rîbinsk o întreagă uzină de motoare de aviație și care n-a produs ceva util economiei până la declanșarea conflictului mondial. Muncitorii s-au antrenat mult cu ajutorul modelului Tupolev TB-1 și producția de serie a acestuia a fost în perioada 1929 – 1932 și unitățile militare au primit 215 exemplare. Costau o avere deoarece erau realizate din tablă de aluminiu și oțelul era utilizat doar unde erau tensiuni sporite. Piese de calitate, care nu se puteau fabrica local, au fost importate pe valută forte. Nu se uita Stalin la arginții capitaliști! Bombardierele au fost utilizate intens în anii de recesiune și până la declanșarea conflictului mondial. Rezervoarele înghițeau numai la un zbor 2.010 l de combustibil în timp ce populația stătea la coadă pentru orice sau pielea prin lagărele de concentrare, în realitate de exterminare prin muncă. Statul sovietic a fost conceput în jurul industriei de armament pentru realizarea revoluției mondiale. Stalin avea un singur vis și bombardierele strategice puteau să permită lovirea țintelor aflate în adâncimea teritoriului inamic și chiar s-au făcut experimente pentru realimentare în zbor a altor avioane sau să transporte aparate de avioane de vânătoare sub aripi. Generalul Distanță se lăsa greu învins.
Un aparat de bombardament avea nevoie de 1.030 kg pentru efectuarea de misiuni ofensive și nu se compara cu ceea ce se transporta în perioada Primului Război Mondial. Era o cerere mare de muniție grea și Stalin a fost de acord cu ridicarea de noi capacități pentru obținerea de oțel și explozibil, bombe ce aveau un mare grad de umplere cu substanțe explozive deosebit de scumpe. Erau studiate și testate intens cele incendiare și toxice. Orice posibilitate de ucidere în masă era solicitată de regimul roșu.
Avioanele de bombardament au contribuit din plin la dereglarea economiei sovietice și s-a ajuns la foametea numită Holodomor, cea care s-a soldat cu milioane de morți din cauză că se asigura funcționarea uzinelor mecanice cu destinație specială.
Sătenii din spațiul sovietic aveau nevoie de unelte, haine, mijloace de transport și au primit bombardiere strategice ce nu produceau ceva util. Mulți au fost sacrificați doar în vederea atingerii visului utopic de cucerire a planetei. Oamenii erau torturați și uciși doar pentru a se realiza distrugerea fericirii tuturor popoarelor. Regimul politic condus de la Kremlin era unul pur criminal și așa a rămas până la sfârșit.
Sursă imagine: Wikimedia Commons