Recesiunea economică ar fi lovit și statul din Carpați și a fost o sărăcie cumplită pe meleagurile românești, vina fiind dată pe sistemul economic capitalist și pe Marea Criză Economică. Nimic nu mai mergea prin țară, șomajul era crescut și lipsurile copleșeau masele populare. Datele statistice ale statului român surprind însă un alt fenomen.
România Mare se dezvolta de la o zi la alta și erau aduse din import în anul 820.602 t de mărfuri din toate categoriile, ceea ce ar putea să însemne cam puțin în raport cu vârful de achiziții de peste 1,1 milioane de tone din 1929. O analiză a bunurilor cumpărate arată însă o mai mare chibzuință în ceea ce privește cheltuirea banului public sau privat.
Au fost cumpărate în 1929 93.125 t de cereale și derivate, ceea ce era cam mult pentru o țară definită de mulți drept grânar. S-a ajuns în 1938 la achiziționarea a numai 23.879 t. Dezvoltarea industriei locale a dus la o reducere drastică a achizițiilor de produse din lemn de la 24.963 t la numai 4.314 t. Era o mare realizare economică pe linia acumulării de capital pe plan intern și nici nu mai erau scurgeri de fonduri peste hotare. Același curs descrescător a fost înregistrat în domeniul prelucrării petrolului, rafinăriile fiind permanent modernizate. Dacă în 1929 au fost importate 247.732 t de combustibili minerali, s-a ajuns în 1938 la numai 93.643 t. Firmele străine pierdeau o sursă importantă de bani și creșteau încasările pe plan intern.
România Mare a cunoscut un fenomen de dezvoltare a fabricilor de toate tipurile și astfel s-a ajuns la o industrializare prin care necesitățile interne erau acoperite în cea mai mare parte și procesul continua prin importul de mașini industriale pentru realizarea de mărfuri de calitate superioară pe plan local și din resurse care să nu mai implice transporturi costisitoare. Acest fenomen de dezvoltare națională n-a convenit marilor puteri și a rezultat un nou război mondial, devastator mai ales în Europa.
Sursă imagine: Techirghiol.com