Al Doilea Război Mondial a început în septembrie 1939 și nu s-a încheiat nici până astăzi. Cercetătorii tot scriu lucrări științifice sau de popularizare pentru a rezolva enigmele trecutului în numele unor interese personale sau zise naționale.
Tancul era instrumentul esențial pentru ocuparea unor regiuni întregi prin acțiuni fulgerătoare în raport cu acțiunile clasice ce implicau infanteria și artileria. Blindatele germane au cucerit spații vaste din Europa, dar au intrat în legendă prin operațiunile duse în spațiul sovietic, șenilele fiind împinse până la periferiile Moscovei.
Istoricii au tot căutat explicații pentru dezastrul din 1941 și au scris că trupele staliniste nu dispuneau de dotare modernă și nu s-a făcut o pregătire serioasă în vederea desfășurării unei campanii de amploare. S-a scris că Stalin nu s-a priceput la problemele militare și era absolut normal să se producă un dezastru în urma acțiunii renumitelor Panzere. În plus, nu avea încredere în generalii din subordine, mereu bănuiți de trădare și doar colaborarea cu Hitler îi dădea un prestigiu deosebit, ca de la dictator la dictator.
Realitatea a fost că liderul de la Kremlin a înțeles câteva idei simple din domeniul militar și le-a aplicat în mod sistematic până la moarte. A ajuns la concluzia că tancurile sunt ideale în războiul modern și a fost de acord să fie asamblat modelul KV-1 cu tun de calibrul 76,2 mm cu țeava lungă. O statistică din 1 iunie 1941 amintea că parcul cuirasat era format din 370 de KV-uri și o astfel de forță ar fi însemnat un adevărat zid de oțel și explozibil. Au fost trimise în Districtul Militar Vest 94 de KV-uri, ceea ce ar fi însemnat 25,4 % din ceea ce era pe la unități.
KV-1 era un tanc supragreu și specialiștii îl definesc drept o mașină ce simboliza megalomania lui Iosif Stalin și nu era valoros din punct de vedere militar din cauză că era lent și puțin manevrabil. Nu realiza industria sovietică un produs special de calitate superioară în comparație cu cei ce se considerau cea mai bună rasă în domeniul tehnic.
Tancurile KV au apărut în Bielorusia, dar se poate scrie că erau prea puține și nu erau capabile să influențeze cursul războiului. Nici nu indicau vreo pregătire de apărare a Kremlinului în fața Wehrmachtului. Adevărul este că un tanc este o mașină ce a fost inventată numai pentru ofensivă și militarii germani au fost copleșiți în anul 1918 de Generalul Tanc. KV-ul era mult mai special decât modelele precedente. Dispunea de un tun de calibrul 76,2 mm cu țeava lungă și putea să vâneze orice țintă mobilă inamică, dar nu pentru astfel de misiuni a fost conceput. Proiectilul puternic era menit să explodeze și să scoată din acțiune mitralierele și tunurile antitanc. Blindajul gros ii permitea să încaseze lovituri directe fără să înregistreze avarii. Armele automate de la bord puteau să neutralizeze forța umană care ar fi încercat să atace blindatul cu încărcături incendiare sau explozive.
Stalin era interesat de realizarea revoluției mondiale și conducerea de la Kremlin dorea să asigure Armatei Roșii o forță de străpungere a liniilor defensive germane. KV-ul îndeplinea acestui vis politic și era destul de mobil pentru a înainta spre vest. Ofensiva urma să fie dezvoltată de tancurile de cavalerie sau crucișătoare din seria BT.
Existența tancurilor KV-1 în Bielorusia indica un plan ofensiv din partea lui Stalin, dar acesta dorea efective numeroase și noi eșaloane soseau din adâncimea teritoriului sovietic. Atacul german s-a produs înainte de închegarea dispozitivului Armatei Roșii și toate socotelile lui Stalin au fost date peste cap. Strategii chinezi considerau că o lovitură în planurile inamicului produce un dezastru mai mare decât o înfruntare de amploare și foarte sângeroasă. Ordinul dat de Hitler de începere a Operațiunii Barbarossa a provocat o dereglare a întregului mecanism sovietic, prea rigid pentru a lupta în apărare și după indicații venite de la Moscova. Tancul KV n-a apucat să-și demonstreze calitățile pe teritoriul german și a durat până ce Armata Roșie a trecut de Bug în 1944.
A fost în anul 1941 o adevărată Sabie a lui Damocles și puțini europeni bănuiau că regimul lui Stalin se pregătea de operațiune ofensivă de proporții epice. Nici măcar spionii germani n-au putut să afle de existența KV-ului, chiar dacă acesta fusese implicat în Războiul de Iarnă din 1939.
Orice istoric conservator ar spune că nu se poate discuta de o ofensivă doar cu 94 de KV-1, cele ce aveau echipajele definite drept neinstruite. Stalin avea întotdeauna surprize și au fost împinse cât mai avansat 22 de KV-2, blindate care au primit o cuirasă din oțel de crucișător pentru ocrotirea unui obuzier de calibrul 152,4 mm. Era complet inutil în lupta cu tancurile din cauză că arma era adaptată pentru tir indirect și trăgea lent. Fusese conceput să se apropie de fortificații și să le scoată din funcțiune cu proiectile grele. Era o mașină impresionantă prin dimensiuni și caracteristici, dar n-au mai avut valoare după 22 iunie 1941 și s-a trecut numai la modelul clasic cu tun de calibrul 76,2 mm. Deplasarea spre vest a exemplarelor de KV-2 însemna un atac împotriva diviziilor germane, dar nu s-a mai ajuns la punerea în practică a planurilor de pe hârtie. Varianta a fost uitată de specialiști și de mase, dar a fost importantă pentru strivirea tezelor istoriografice clasice.
Sursă imagine: Wikimedia Commons